„Putem începe prin a puncta existenţa demonstrată ştiinţific a cheilor comportamentale, a programării comportamentale, dar îl putem integra în discuţie şi pe Martin Edwards, care spunea aşa: „trecutul agresorului poate avea partea lui de contribuţie la modul de operare folosit într-o crimă. Torey confirma afirmaţia lui Steadman şi spunea că există o mare legătură între simptomele psihice şi comportamentul criminal. „Persoanele aflate sub supraveghere suferă de boli mintale, precum schizofrenie, depresie sau tulburare bipolară”. Pentru aripa împăciuitorilor, vom găsi următoarea expresie: Genetica încarcă arma, psihologia ţinteşte, iar evenimentele apasă pe trăgaci’’, spune psihologul Radu Leca pentru CSID.
Comportamentul criminal are la fel ca boala psihică o sursă, adică este determinat de ceva.
„Cauzele comportamentului criminal? Gelozia (heterosexuală, homosexuală), furia, lacomia, răzbunarea, vanitatea; sunt doar câteva dintre principalele motive publice ce stau la baza comiterii unei crime. Există subiecţi ce decid, adică planifică şi conştientizează comiterea unei crime.
Planificarea în avans a fiecărui pas se realizează în timp, având ca scop creşterea şanselor de reuşită şi reducerea riscurilor apărute. Aceşti subiecţi sunt cei care aleg, data, ora, locul, modalitatea comiterii unei crime. Dar există şi alţi subiecţi ce comit crima din furie. Aceştia vor declara în faţa procurorului: Am amorât-o din furie, mă enerva atât de tare încât…’’ , mai spune Radu Leca.