Dintre cei 2.224 de pasageri doar 710 au supravieţuit dezastrului şi au fost transportaţi la New York. Înainte de plecarea către Southampton, Titanicul era considerat o navă de nescufundat. Conform Vintage News, deşi nava era dotată cu cele mai noi tehnologii de siguranţă din acea perioadă nu a putut fi evitat accidentul.
Principala problemă a sistemului de siguranţă a fost lipsa bărcilor de salvare în care puteau intra doar 50% dintre pasageri. Însă cu 26 de ani mai devreme, un jurnalist de investigaţii cunoscut, William Thomas Stead, a încercat să avertizeze publicul cu privire la lipsa bărcilor de salvare care a dus la moartea multor pasageri de pe o navă construită în acel moment. Avertismentul său a fost publicat într-o poveste denumită ”Cum s-a scufundat Mail Steamer în mijlocul Atlanticului”, ce a fost publicată în Pall Mall Gazette în martie 1886.
Sursa: Wikimedia Commons
Firul poveştii îl are în centru pe marinarul britanic Thomas care se îmbarcă pe o nouă navă în timpul primei călători către SUA. După plecare, marinarul realizează că numărul redus de bărci de salvare nu va fi de ajuns pentru salvarea tuturor pasagerilor şi a membrilor echipajului. Însă nimeni nu i-a luat remarca în serios. După câteva zile, nava se loveşte de un alt vas care nu a putut fi observat din cauza ceţii. În timpul haosului provocat de coliziune, oamenii au început să realizeze că sunt într-adevăr prea puţine bărci. Dintre cele 916 persoane de la bord doar 200 au încăput în bărcile de salvare, în timp ce peste 700 au murit în timpul dezastrului. Thomas a reuşit să se salveze sărind în apă şi urcându-se într-o barcă de salvare.
Povestea include şi replica autorului care afirmă că ”este exact ce se va întâmpla dacă o navă de pasageri va începe navigarea cu prea puţine bărci de salvare”. Unul dintre cele mai stranii aspecte este acela că William Thomas Stead a murit în cadrul dezastrului Titanicului în timp ce se îndrepta către o conferinţă de la New York.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: