Fricile nejustificate şi fobiile pe care oamenii le au

Fiind o infinitate de astfel de temeri, nu voi dezbate vreo frică în mod special, însă este important de precizat că toate au un lucru în comun: intensa frică pe care o provoacă. Este acel gen de frică pe care o simţim atunci când ne este pusă viaţa în pericol. 

Un moment important pe care copilul îl trăieşte cu mare intensitate se intensifică la vârsta de 3 ani şi poartă numele de complexul lui Oedip. Aici, el trăieşte sentimente de dragoste faţă de părintele de sex opus şi sentimente ostile faţă de părintele de acelaşi sex, în general. Fiind mult mai mic decât părintele de acelaşi sex şi percepându-l ca pe o autoritate, copilul se teme de repercusiunile pe care le au atât sentimentele tandre, cât şi cele ostile şi îşi va simţi viaţa ameninţată. 

 

Dacă până aici drumul este unul cât de cât comun, de aici se ramifică în funcţie de tot felul de factori, printre care enumerăm: temperamentul, familia, cultura, societatea etc. Dacă unii copii devin introvertiţi şi se tem în secret pentru bunăstarea lor, alţii pot rezolva sănătos acest conflict. Printre cei care nu pot rezolva sănătos problema, sunt şi cei care aleg o soluţie de compromis. Una dintre soluţiile de compromis pentru rezolvarea problemei este cea a fobiei. 

 

Din acest punct de vedere, obiectului fobiei îi este atribuit acel sentiment înfricoşător pe care copilul încearcă să îl evite. Acest lucru se face prin simbolizare, adică obiectul fobiei reprezintă, dacă este analizat îndeajuns, simbolul a ceea ce percepe copilul ca fiind înfricoşător. 

 

Dacă o persoană se teme foarte tare de mere, el îşi va putea motiva frica pornind de la faptul că unele mere sunt tari. De aici, folosind tehnica asocierii libere pe care psihanaliza se bazează, putem ajunge la faptul că merele tari îi amintesc persoanei de un episod în care el împreună cu familia serveau salată de fructe, iar mai departe de un alt episod în care îl privea pe tatăl cu folosea un cuţit pentru a tăia fructele pentru salată. Văzând acest lucru, copilul a perceput pe atunci părintele său ca fiind foarte periculos şi s-a temut de agresivitatea lui. Privit din ansamblu, pentru această persoană ce suferă de fobii de mere, mărul este în mare parte simbolul agresivităţii tatălui, de care el se temea când era copil. 

 

Este important de ştiu faptul că odată ce evenimentul înfricoşător a fost readus în minte, se eliberează în acelaşi timp şi emoţia ţinută captivă acolo şi fobia dispare de la sine, însă nu trebuie uitat faptul că pentru ca o astfel de amintire să provoace un simptom, aceasta trebuie să fie inconştientă, adică nu poate fi amintită cu uşurinţă. 

 

Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

0761517763

www.seeberger.ro