Cum se produce prăbuşirea?
,,Într-o secundă. Cel puţin aşa pare şi este povestită de pacienţi. Aceştia vorbesc despre prezent, legându-se de trecut. „Înainte de ma îmbolnavi….eram prezent in realitate. Îmi placea să merg la job, înţelegeam cu uşurinţă ce aveam de făcut. Acum…”
Sentimentul de gol este copleşitor. Toata viaţă noastră, în noi, suntem singuri. Respectiv suntem doar noi cu noi. Depresivul simte golul din interior ca pe lipsa unui Eu. Depresivul conştientizează singurătatea ca fiind absolută. Nu mai are cu cine să vorbească’’, spune psihologul Radu Leca pentru CSID.
Rareş are 35 de ani, a trecut printr-un divorţ, şi-a schimbat slujba şi s-a mutat mai aproape de job. În ziua când a aşezat ultima carte în bibliotecă a simţit că totul este diferit în jurul său. 3 zile mai târziu, părinţii l-au găsit prabuşit lângă bibliotecă, era acoperit cu cărţile pe care a vrut sa le citească, dar nu a mai înţeles nimic din ele.
Şase luni mai târziu, Rareş se reintegra social, avea tratament medicamentos dat de psihiatru şi zeci de şedinţe de consiliere psihologică făcute.
Despărţirile, decesul unui apropiat, pierderea jobului, sensibilitatea, aceştia sunt unii dintre factorii ce îi conduc pe oameni în interiorul unui episod depresiv. Psihologia clasică spune aşa: factorii pot fi biologici, genetici, cognitiv-comportamentali. Stresul este cel care stă în spatele multor poveşti cu final nefericit.
,,Respectiv, subiectul încearcă să realizeze ceva anume, dar nu poate, fiindcă nu găseşte o soluţie. Rezultatul este un blocaj. Blocajul se extinde la tot ce ţine de subiect. Cu cât subiectul este mai sensibil, predispoziţia sa către depresie este mare. De ce? Sensibilii nu acceptă compromisul, autoritatea, impunerea taskurilor’’, adaugă psihologul Radu Leca.
Ce gândeşte un om depresiv?
Tematica principală se învârte în jurul următoarelor noţiuni: cât de singur este el, cât de neînţeles. Depresivul nu are puterea nici să gândească, nici să facă ceva contructiv, decât dacă este susţinut.
,,Depresivul este trist de propria tristeţe şi se află în imposbilitate de a face ceva concret cu viaţa sa. Cu toate acestea, ţin să subliniez că tristeţea este seductivă, iar odată instalată în subiect, aceasta este privită cu respect, lucru total greşit’’, mai spune specialistul.
Cum putem identifica depresia?
Identificăm tristeţea. Acceptarea tristeţii este cheia către acceptarea şi tratarea corespunzătoare a depresiei.
Citeşte continuarea pe CSID.