Sfaturile unui psiholog privind dezvoltarea armonioasă a copilului
Specialistul în psihologia copilului afirmă că atât şcoală, cât şi familia şi societatea fac 3 greşeli majore, care dezechilibrează buna dezvoltare a copilului: neglijarea dezvoltării inteligenţei emoţionale încă din primii ani de şcoală, punerea accentului aproape în exclusivitate pe ştiinţele reale şi neglijarea materiilor care au menirea de a le stimula creativitatea şi emoţiile şi, nu în ultimul rând, denaturarea conceptului de “Cei 7 ani de acasă”.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale, neglijată încă din primii ani
“Încă din timpul grădiniţei şi al şcolii primare, copiii sunt ghidaţi de sistemul de învăţământ exclusiv către partea informaţională şi tehnică a lucrurilor. Această metodă dezvoltă, într-adevăr, funcţiile psihice sau intelectuale şi cele motorii sau instinctive, însă dacă aceste funcţii nu sunt bine coordonate de emoţii, există riscul major ca aceşti indicatori de performanţă să acţioneze în cel mai bun caz, deficitar, iar în cel mai rău caz, haotic, respectiv distructiv. În sistemul românesc nu este inclus, cum de altfel, este util viitorului adult, dezvoltarea funcţiilor emoţionale, respectiv: observarea, înţelegerea, toleranţa, responsabilitatea proprie a stărilor sentimentale (iritarea, anxietatea, timiditatea, curajul, empatia, altruismul etc.)”, explică psihologul Alexandru Pleşea.
Prea mult accent pe ştiinţe reale, prea puţin accent pe artă
“De altfel, în sistemul educaţional autohton, balanţa cognitiv vs. emoţional este înclinată net în favoarea inteligenţei cognitive, dovadă fiind afluxul de materii care promovează ştiinţele reale şi neglijarea materiilor care încurajează dezvoltarea creativităţii şi a spiritului artistic în rândul copiilor. Muzica, desenul, chiar şi educaţia civică, dirigenţia, religia etc. ar trebui să devină materii la fel de importante ca matematica, informatica, chimia sau fizica. Focusând întreagă lor educaţie către ştiinţe exacte riscăm să-i dezvoltăm dizarmonios pe copii, să nu ştie să-şi gestioneze emoţiile şi, până la urmă, să nu ştie să opereze în societatea reală, noţiunile din matematică, chimie sau alte materii asemănătoare. Totul se transformă într-un cerc vicios din care unui copil îi va fi foarte greu să iasă. Dincolo de bagajul de cunoştinţe pe care vrem să le însuşească, ţelul unei societăţi sănătoase este să formeze copii fericiţi, care să se bucure de viaţă, de cele învăţate, de familie, de prieteni. Formula corectă este îmbinarea armonioasă dintre inteligenţa cognitivă şi cea emoţională”, explică psihologul..
Îi învăţăm să spună, fără să simtă, “Mulţumesc” şi “Bună ziua”
“Copiii învaţă prin imitare. Îi observă pe adulţii din jurul nostru şi le imită gesturile, atitudinile, comportamentele. Când ei vor vedea adulţi nefericiţi, vor deduce faptul că acesta este modul corect de a trăi, iar fericirea nu este un obiectiv în viaţă. Din nefericire, noi, adulţii, îi învăţăm să spună, prin imitare, dar fără să simtă sau să dorească, să spună “Mulţumesc” sau “Bună ziua”. Conceptul de “Cei 7 ani de acasă” nu mai are acelaşi înţeles ca pe vremuri, deoarece în cei 7 ani de acasă, părinţii îi educă în spiritul competiţiei cu orice preţ, cu idei de genul “dacă pierzi, eşti un ratat” sau “Băiatul vecinei a luat note mai mari ca tine”. Respectul faţă de oamenii din jur nu mai reprezintă o valoare atât de importantă pentru copiii noştri, deoarece noi, adulţii, am încetat să le mai spunem asta. Astfel, toate sugestiile pe care cei mari le dau celor mici, nu fac decât să stopeze şi să înlăture posibilitatea copilului să se implice emoţional într-un anumit aspect. Astfel, crescând, adultul va avea reţineri să-şi facă aşa repede prieteni, să râdă, să se bucure ca un copil, să treacă peste probleme, să se bucure de orice moment, aşa cum o făcea când era mic”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.