Uleiul este unul dintre alimentele des folosite în gastronomie, fie la prăjit, fie la aşezonarea unei salate sănătoase şi răcoritoare. Acesta are consistenţă lichidă şi poate fi de natură vegetală, animală ori minerală, rezultat prin procese de laborator sau industriale.
Medicul Florin Ioan Bălănică, specializat în Medicină Personalizată şi Nutriţie, explică pentru CSID ce beneficii au uleiurile şi când ne pot dăuna.
Uleiurile au în compoziţie trigliceride, care conţin un compus format dintr-o molecula de glicerol şi trei de acizi graşi, fie saturaţi (specifice produselor din carne şi lactatelor, dar şi în unele uleiuri şi alimente supuse rafinării), mononesaturaţi (uleiuri, peşte, fructe oleaginoase) sau polinesaturaţi, (uleiuri– floarea soarelui, soia, şofran, margarinele polinesaturate). Uleiurile conţin vitamine liposolubile (A, D, E), acizi graşi omega 3 şi omega 6.
Temperatura de ardere este o caracteristică specifică fiecărui ulei şi este important să o cunoaştem, deoarece reprezintă momentul în care se produc substanţe toxice, cancergiene.
Cele mai sigure uleiuri pentru prăjit sunt acelea care au o temperatură de ardere mai mare de 180 grade Celsius, temperatura atinsă prin prăjire sau în cuptor.
În cazul prepararii alimentelor prin prăjire nu trebuiesc utilizate uleiuri presate la rece, deoarece conţin acizi graşi cu lanţ lung, care nu se încălzesc la peste 40 de grade Celsius.
Citeşte continuarea în
CSID.