Nicio ştiinţă nu a ajuns încă la deţinerea adevarului complet şi probabil nici nu se va întâmpla curând acest lucru, deci ce factori determină definirea a ceva ca fiind ”ştiinţă” sau ”pseudo-ştiinţă”? Cum ştii că adevărul tău este singurul real, valabil şi eventual complet? Care sunt factorii care despart ”ştiinţa” de “pseudo-stiinta”?
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), există o linie foarte subţire între ceea ce oamenii numesc ştiinţă şi alţii pseudo-ştiinţă, iar din goana cercetătorilor de a-şi promova rezultatele ştiinţifice, nu mai există o aşa mare acurateţe în punerea în practică a metodologiei.
“Plecând de la premisa că ”ştiinţa” demonstrează ceva pe baza unor experimente – incomplete până la momentul prezent – iar “pseudo-ştiinţa” face exact acelaşi lucru, atunci ce anume face diferenţa? Şi, dacă tot ne bazăm pe lucruri demonstrate “ştiinţific”, cum putem demonstra inversul, respectiv că o anumită abordare nu este “ştiinţă”? Poţi tu, cel care iei ca un copil răsfăţat munca asiduă a cercetătorilor şi o împarţi după bunul tău plac în “ştiinţă” şi “pseudo-ştiinţă”, să demonstrezi ştiintific această împărţire? Aşadar, am ajuns până în punctul în care opinia publică să departajeze între ce este autentic şi ce nu, iar filtrul de selecţie nu este unul riguros, ci unul superficial, chiar derizoriu. Această realitate ne-a adus până în punctul în care ştiinţa nu avansează, doar pentru a hrăni conservatorismul opiniei publice şi frica acesteia de nou, de revoluţii ştiinţifice”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Ştiinţa nu va avansa atâta timp cât opinia publică o autentifică
Majoritatea oamenilor de ştiinţă vor publica rezultate care nu vor ieşi din tiparele conservatorismului, deoarece oamenii se sperie foarte uşor de ceea ce este nou şi revoluţionar, iar în această paradigmă, ştiinţa nu are cum să avanseze, ci se va învârti într-un cerc vicios: opinia publică va rămâne în zona de confort, iar oamenii de ştiinţă vor hrăni confortul lor prin cercetări mediocre, banale. “Un exemplu real de stagnare a ştiinţei îl regăsim chiar în domeniul tehnologic. Telefoanele mobile nu au mai avansat foarte mult din punct de vedere tehnologic în ultimii ani, dar din punct de vedere al design-ului s-au făcut progrese remarcabile, lucru care a încântat gratuit opinia publică. În realitate, este acelaşi telefon, doar că are o haină nouă. La fel se întâmplă şi în industria automobilelor. Din punct de vedere tehnologic, maşinile nu au trecut prin revoluţii majore chiar în ultimele decenii, ci doar au suferit modificări la nivel de înfăţişare. Din acest cerc vicios vom putea ieşi doar dacă opinia publică va aplauda mai puţin pseudo-revoluţiile generate de pseudo-ştiinţă şi va încuraja mai mult cercetările veritabile, care vor schimba radical viaţa noastră, fie cu riscul de a ne scoate din zona noastră de confort”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.