Cauzele perversiunilor sexuale. V-aţi simţit vreodată inhibat de plăcerile dumneavoastră sexuale?
Toate aceste lucruri se consideră a fi patologii psihologice în momentul în care sunt resimţite ca piedici şi se recomandă terapia psihanalitică în orice moment în care consideraţi că este bine.
Din punct de vedere psihanalitic, copilul încă de la naştere traversează diferite zone de sexualitate până la o maturizare sexuală totală. Dacă pentru unii analişti, sexualitatea reprezintă de fapt o încercare de a atinge intimitatea psihică, o compensare a acesteia şi este dobândită, alţii consideră dorinţele sexuale direct înnăscute. Un lucru ce este comun ambelor puncte de vedere este faptul că sexualitatea apare încă de la naştere.
Datorită vârstei (teoria lui Freud) sau datorită lipsei patternurilor relaţionale (teoria lui Fairbairn) copilul începe să îşi manifeste sexualitatea cu ajutorul gurii, prin supt.
De aici, odată cu dezvoltarea şi cu explorarea mediului înconjurător, alături de diferite asocieri pe care le face, copilul poate pune accent special pe anumite lucruri şi le poate sexualiza. Faptul că părinţii pedepsesc aspru un astfel de tânăr fără să îi explice ce şi cum (aşa cum se întâmplă în multe cazuri) îi poate bloca unele dorinţe, dând naştere perversiunilor.
De exemplu Freud a considerat un lucru important sexualitatea manifestată prin plăcerea de a vedea, de a cunoaşte. Această sexualitate ce poate fi foarte uşor confundată cu curiozitatea o are orice copil.
O vedem când având 4 sau mai puţini ani priveşte un prieten sau un frate mai mic dezbrăcat, ajuns la şcoală caută lecţiile de sexualitate din manualul de anatomie sau se uită pe gaura cheii sau pe geam la ceea ce fac alte persoane în intimitatea lor. Uşor-uşor, odată cu creşterea, plăcerea de a vedea şi de a cunoaşte lucruri în materie de sexualitate se transformă în dorinţa de a învăţa sau de a studia şi alte lucruri decât acelea de dinainte.
Această transformare se întâmplă în cazurile bune, dar în cazurile rele, dacă un copil este aspru criticat pentru comportamentul său, el devine inhibat şi această dorinţă rămâne blocată în interiorul lui şi nu se mai dezvoltă. Ajuns la maturitate, aflăm că a ajuns un pervers a cărui singură modalitate de a atinge orgasmul este de a privi persoane dezbrăcate sau de a fi privit.
O altă perversiune foarte des auzită şi întâlnită este legată de agresivitate fizică. Dacă un copil a fost bătut când a fost mic şi i-a fost transmis sentimentul de plăcere de către părintele care a făcut acest lucru, el poate învăţa acest comportament şi îl poate introduce în practica sexuală.
Concluzia pe care o puteţi descoperi de aici este aceea că este un lucru total greşit să îi interzici unui copil diferite lucruri, dacă ele nu sunt şi explicate. Nu poţi să îi ceri unui copil să înţeleagă modul de funcţionare a societăţii şi regulile sociale fără ca părintele să îl însoţească pe acest drum.
Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare
0761517763