În orice loc dacă se aude cuvântul „homosexualitate”, toată lumea merge cu gândul la acea persoană oripilată de femei, îmbrăcată mulat, distrugătoare a familiei tradiţionale.
Pe lângă această extremă, există în interiorul foarte multor persoane, atât de sex masculin cât şi de sex feminin, o parte ce împinge către un comportament sexual cu persoane de acelaşi sex. Fiind diferite situaţiile de la caz la caz, această parte poate duce la
comportamente homosexuale trecătoare, gânduri homosexuale, fantasme etc.. La fel ca în orice situaţie, dacă generează un conflict, dacă devine deranjantă descărcarea acestei părţi, se sfătuieşte intervenţia terapeutică pentru că poate determina apariţia unei nevroze serioase.
Toată povestea începe de la cea mai fragedă vârstă când, mic fiind, copilul învaţă comportamentele celor din jur spre a se adapta realităţii. Privind o persoană cu o atât de mare autoritate precum o are părintele, cel mic se oglindeşte în ochii părintelui şi, pe lângă faptul că îi transmite o parte din conflictele şi rezolvările sale inconştiente, părintele îl pune şi într-un rol. De exemplu, un părinte poate şi-a dorit un băiat şi a primit o fată şi, dezamăgit fiind, datorită greutăţii pe care o are în a accepta realitatea, el poate privi fata ca pe un băiat, iar copilul se simte obligat să intre în rol şi să îi facă pe plac părintelui. Un astfel de exemplu poate da naştere unei tulburări de identitate de gen şi copilul ajuns la vârsta adolescenţei se poate întreba: eu ce sunt? Băiat sau fată?
Problema originii identităţii de gen este foarte mult abordată, dar cert este că toţi oamenii au, în proporţii diferite, 2 identificări: una feminină şi una masculină. De aceea psihanaliza a adus în discuţie încă de la începutul anilor 1900 bisexualitatea universală a oamenilor, adică orice om are o parte
heterosexuală şi una
homosexuală, de obicei cea heterosexuală fiind predominantă.
Întâi trebuie să precizez diferenţa între ceea ce este latent şi ceea ce este manifest. Prin manifest se înţeleg toate lucrurile care sunt în partea conştientă, care ne apar clar şi limpede în minte, iar latente sunt acele lucruri care sunt blocate, lucruri tulburătoare, pe care dacă le-am descoperi am fi foarte deranjaţi. Aici mă refer în principal la homosexualitate. Ea rămâne latentă, ne este ascunsă, nu o recunoaştem, dar totuşi se manifestă prin feluri mai mult sau mai puţin distincte.
Pornind de la cercetările făcute în domeniu, s-a descoperit că în funcţie de interdicţiile sociale şi de dorinţele persoanei în cauză, homosexualitatea latentă se poate manifesta în mai multe moduri. O apărare foarte cunoscută este cea a masculinităţii extreme. Pentru a se proteja de partea feminină, unii bărbaţi pot adopta un comportament masculin extrem ce se poate manifesta prin agresivitate, punerea în prim plan a trăsăturilor masculine etc.
Pentru că m-am referit mai sus la sexul masculin, toate aceste lucruri sunt valabile şi pentru femei. O modalitate de manifestare ascunsă a părţii masculine a lor poate fi văzută la femeile ce lucrează în medii special destinate bărbaţilor. Alfred Adler a denumit acest comportament „protestul viril” şi a exemplificat femei care lucrează în armată, femei care practică culturismul sau boxul. Întrebate de ce fac aceste lucruri, un răspuns des întâlnit este: „ca să demonstrez că o femeie poate face aceleaşi lucruri ca şi un bărbat”.
Deşi am vorbit despre problemele acestei homosexualităţi latente, în cazul multor persoane există şi rezolvări, astfel că în ciuda faptului că este ascunsă partea conflictuală, se pot împăca foarte bine ambele tabere. În acest caz pot exista bărbaţi cărora le place să gătească, cărora le place să aibă grijă de copii etc. sau femei care urmăresc meciuri de fotbal sau şurubăresc prin casă.
Unele activităţi vi se pot părea normale sau naturale şi pe bune dreptate veţi considera că dacă sunteţi bărbat şi gătiţi nu înseamnă că aveţi o parte homosexuală. Vă dau dreptate, dar doresc să precizez că orice lucru are o însemnătate aparte pentru fiecare dintre noi, iar dacă gătitul pentru unii este un lucru normal, pentru alţii poate părea o adevărată artă şi poate fi un furnizor foarte mare de plăcere.
Am discutat mai sus generalităţi, dar fiecare caz este diferit. În unele cazuri aceste apărări pot ceda şi pot fi înlocuite de gânduri deranjante sau în alte cazuri persoanele pot trăi cu aceste apărări toată viaţa. În cazul în care problemele sunt foarte deranjante, este recomandat să începeţi o terapie psihanalitică.
0761517763