Criza cu care o femeie se poate confrunta la un moment dat are la bază o traumă din trecutul ei, mai apropiat sau mai îndepărtat.
Astfel, acest proces poate avea legătură cu o problemă din copilărie sau cu suferinţa resimţită în urma pierderii sau despărţirii de o persoană iubită, ori cu o relaţie defectuoasă.
„O criză nu este dată de un număr din buletin, ci de o cauză profundă. De asemenea, aceste crize nu apar la o vârstă rotundă: 30, 40. Pot foarte bine să apară şi la 37 de ani şi trei luni, pentru că m-a părăsit prietenul, sau la 46 de ani şi aproape 6 luni, pentru că mi-am dat seama că am construit o carieră remarcabilă, dar nu am reuşit să îmi fac o familie sau să mă bucur de viaţă. Doar în urma unor astfel de stimuli se declanşează o criză, nu în urma rotunjirii vârstei,’’ spune psihoterapeutul Constantin Cornea pentru CSID.
Crizele ţin de două coordonate:
1. Elemente interne. Acestea ţin de relaţia pe care femeia o are cu ea (legătura eu-eu: traume, tulburări de personalitate sau de comportament.
„Aceste probleme psihologice sau psihice nu o lasă să vadă prezentul sau îi modifică percepţia legată de viitor, făcând-o să îşi perceapă viitorul ca pe un lung şir de suferinţe, similare cu ceea ce ea a mai trăit până atunci. Traumele nasc tulburări, iar acestea se constituie într-un filtru care o pot face să vadă viaţa în tonuri de negru sau de roz’’, adaugă psihoterapeutul.
Citeşte continuarea pe
CSID.