Povestea impresionantă a vieţii lui Audrey Evans a fost spusă chiar de ea în cadrul unui interviu video difuzat în cadrul emisiunii „Modern Hero” („Erou modern”), menită să prezinte femei care au făcut lucruri demne de un adevărat erou, scrie Gândul.
„Mi-am dorit întotdeauna să devin medic. Din fericire, părinţii mei au fost acel tip de oameni care au considerat că femeile au dreptul la şanse egale cu bărbaţii şi pot face lucrurile la fel de bine ca ei. Aşadar, am apucat-o pe acest drum greoi al absolvirii şcolii de medicină”, îşi aminteşte femeia.
Audrey Evans a terminat facultatea în 1953, absolvind „Royal College of Surgeons” (n.r. „Colegiul Regal de Chirurgie”) din Edinburgh. Şi-a făcut apoi rezidenţiatul la „Boston Children’s Hospital” (n.r. „Spitalul de Copii” din Boston), terminându-l cu brio. A fost ucenica celui care a deschis calea patologiei şi tratării leucemiei, medicul Sidney Farber, cunoscut ca fiind părintele chimioterapiei moderne.
Anul 1955 l-a petrecut la Universitatea Johns Hopkins, iar apoi s-a întors la Londra, la „Royal Infirmary Teaching Hospital”. Aici, a fost, pentru o lungă perioadă de timp, singura femeie într-o echipă formată exclusiv din bărbaţi.
„M-am gândit că poate m-aş fi descurcat mai bine dacă eram bărbat, dar asta nu m-a îngrijorat. Am făcut întotdeauna ceea ce mi-am dorit să fac. Cred că m-am distrat pe această temă”, spune Audrey Evans, care mărturiseşte că nu i-a fost greu să se descurce printre atâţia bărbaţi, ci mai degrabă a fost o exeperienţă amuzantă.
După ce a terminat toţi anii de rezidenţiat, Audrey şi-a făcut din nou bagajele şi s-a întors la Spitalul de Copii din Boston, unde şi-a găsit adevărata chemare – tratarea copiilor bolnavi de cancer. În 1964 a avansat la nivelul superior şi a ajuns la unitatea de hematologie/oncologie de la Universitatea din Chicago. Cinci ani mai târziu, Audrey era numită de C. Everett Koop, fostul mare chirurg generalist american, primul şef al secţiei Oncologie Pediatrică la Spitalul de Copii din Philadelphia, loc în care a fondat „Children’s Cancer Center” (n.r. Centrul de tratament al cancerului pentru copii) şi unde şi-a petrecut restul carierei sale în medicină.
„Era job-ul perfect pentru mine. Tratam copiii bolnavi şi ascultam o predică la biserică, în care Dumnezeu vorbea despre o femeie căreia să-i pese şi mă gândeam ‘Wow! El este cel care m-a chemat!’. Îmi vor da lacrimile, acum… Şi mi-am dat seama că acesta a fost motivul pentru care am ajuns la spitalul din Philadelphia, să am grijă de copiii cu cancer, pentru că la acea vreme nu puteai face mai mult decât să ai grijă…”, povesteşte femeia, cu ochii umezi.
Citeşte continuarea în Gândul.