Studiul poate ajuta şi alţi oameni de ştiinţă în căutarea lor de exoplanete habitabile prin scoaterea la iveală a condiţiilor atmosferice pe care o planetă trebuie să le îndeplinească pentru a putea susţine viaţa, scrie Science News.
Savantul Emmanuel Marcq de la Université de Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines din Guyancourt, Franţa, împreună cu colegii săi, au efectuat o simulare computerizată care a calculat modul în care răcirea suprafeţei unei planete tinere stâncoase ar fi interacţionat cu formarea atmosferei şi cu căldura provenită de la Soare. Aşadar, cercetătorii au aflat că era nevoie de doar 10% din masa apei din oceanele terestre pentru a avea apă la suprafaţă pe Venus şi 30% din masa apei oceanice terestre pentru a duce la formarea unui ocean pe Venus.
Nu este surprinzător că Venus ar fi putut avea, teoretic, un ocean, dar dacă într-adevăr a avut a reprezentat un subiect de discuţie dezbătut intens.
Reţinerea apei pe o planetă necesită anumite condiţii de temperatură şi presiune, care depind de interacţiunile complexe între compoziţia atmosferei, reflectivitatea norilor şi cantitatea de căldură absorbită de la Soare.
Simularea nu a luat în considerare durata condiţiilor favorabile pentru existenţa unui ocean. Astfel, nu este clar ce s-a întâmplat cu oceanul, dacă a existat probabil s-a evaporat sau a ajuns în interiorul planetei odată cu apariţia condiţiilor extreme, cu temperaturi de aproape 500 de grade Celsius.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Venus a fost prima planetă locuibilă din sistemul nostru solar
Este posibil ca Venus să fi fost locuită vreodată? Ce au găsit cercetătorii