“În această privinţă, ambii parteneri trebuie să se implice, să îşi comunice dorinţele, să asculte ce are celălalt de spus, dar să înţeleagă, iar unde este cazul să se oprească, pentru a nu-i forţa limitele celuilalt. De multe ori, sexul dur rămâne una dintre dorinţele ascunse într-un cuplu. Din perspectivă sexuală, duritatea poate fi interpretată ca un act de sado-masochism sau un act sexual în forţă. Cei doi depun un efort consistent, dar acceptă şi să bruscheze şi să fie bruscaţi’’, precizează psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.
Specialiştii cred că sexul dur poate fi benefic dacă este dorit de ambii parteneri şi cei doi consideră că această formă de manifestare îi poate face fericiţi şi să simtă astfel plăcere. “În schimb, dacă unul îşi doreşte această formă de intimitate, în dauna dorinţelor partenerului, putem vorbi despre partea urâtă a sexului, pentru că aşa pot apărea discuţiile în contradictoriu, frustrarea, anxietatea sau depresia ambilor parteneri. Unul e supărat că nu primeşte, celălalt că nu este înţeles. Fiecare se consideră victimă şi vorbeşte despre celălalt ca despre un călău”, adaugă psihoterapeutul.
Sexul poate duce la destrămarea relaţiei în două situaţii. “Dacă unul dintre parteneri nu doreşte să aducă duritatea în dormitor sau dacă ajunge să facă asta, dar, în timp, ajunge să vrea să încerce şi alte fantezii, un alt obiectiv asupra căruia vor avea păreri divergente’, mai spune psihoterapeutul Constantin Cornea.
Persoanele care preferă o astfel de sexualitate în dormitor au trecut, de multe ori, prin traume mari în copilărie sau au o dependenţă de alcool sau droguri. Este astfel o plăcere bolnavă.
Citeşte continuarea în Gândul.