Într-un studiu din 2016, publicat în Journal of Experimental Psychology, cercetătorii au instruit voluntarii să scrie despre experienţele neplăcute recente cu prietenii şi să menţioneze cât de excluşi s-au simţit. Apoi au răspuns la întrebări despre credinţele personale, sensul vieţii şi despre diverse teorii ale conspiraţiei, precum companiile farmaceutice care muşamalizează descoperirile din raţiuni financiare sau evenimente din Triunghiul Bermudelor. Cu cât participanţii se simţeau mai excluşi, cu atât credeau mai mult în teorii ale conspiraţiei, scrie Curiosity.
Al doilea experiment a pus o asociere cauzală între cele două. Cercetătorii au pus un grup de studenţi într-o poziţie unde erau excluşi/izolaţi şi alt grup într-o poziţie unde erau împreună. Apoi, au citit două scenarii şi un ritual fictiv pentru noroc. Toate poveştile aveau la bază o situaţie ambiguă care includea un efort coordonat al mai multor oameni care au avut sau nu un efect asupra rezultatului. Studenţii care au fost excluşi credeau că există o conexiune între acţiunile personajelor, crezând astfel mai mult în asocieri neverificate şi în ”wishful thinking” – ceea ce stă la baza teoriilor conspiraţiei.
Dar de ce se întâmplă acest lucru? Aşa cum cerectătorul român Alin Coman, co-autor al studiului, explică: „cei care sunt excluşi pot începe să se întrebe de ce sunt excluşi, începând să caute un scop al vieţii lor. Acest lucru poate duce la credinţa în anumite teorii ale conspiraţiei”. Gândirea de tipul acesta poate duce apoi la rândul său la şi mai multă excludere din partea societăţii, formând un cerc vicios din care va fi dificil de scăpat.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Declaraţia oficială a CIA despre OZN-urile văzute în SUA în anii 1950-1960
Triunghiul Bermudelor – conspiratie sau inselatorie?
Grupul Bilderberg – Adevaratii conducatori ai Americii