Strămoşii noştri mâncau pentru a supravieţui; mâncau pentru că le era foame sau poate pentru a sărbători vreo victorie împotriva unui trib rival, potrivit CSID.
Noi? Noi mâncăm pentru că suntem furioşi, plictisiţi, stresaţi, deprimaţi, frustraţi, când privim un film, pentru că suntem ocupaţi sau nu avem prea multă treabă, pentru că ne întâlnim cu prietenii sau suntem supăraţi că serialul nostru preferat a fost anulat.
Ceea ce percepem ca reacţie emoţională – înlocuirea conversaţiei cu o ciocolată –, a băii cu o îngheţată sau a unui sac de box cu o pungă de chipsuri – nu ţine întotdeauna de caracter ci mai ales de biochimie.
Înainte de a analiza mai atent situaţia, trebuie să ştii că reacţiile chimice care au loc în organismul tău sunt reacţii care stimulează foamea. Leptina şi grelina reprezintă manetele care ne controlează acţiunile alimentare.
Adesea, mâncatul poate fi declanşat de emoţii, care reuşesc să ne convingă să înfulecăm pe nemestecate un hotdog plin de muştar.
Citeşte continuarea în CSID!