Tot mai mulţi copii devin victimele unui fenomen: în 85% din cazuri totul se întâmplă în şcoală. Ce pot face părinţii
,,Bullyingul este un tip de abuz fizic sau verbal, care se întâmplă intenţionat şi repetat. Un copil este tachinat, este etichetat, iar asta i se întâmplă în fiecare zi. Traumele pe care un asfel de copil le încearcă sunt de nedescris. Abuzul emoţional la care este supus face ca acest copil să nu răzbată niciodată, dacă nu este ajutat”, spune Cătălina Surcel, Director Executiv, Asociaţia Telefonul Copilului. Anul trecut, reprezentanţii Asociaţiei au intervenit în peste1500 de cazuri de tip bullying, cu 25% mai mult decât în 2015. În primele luni ale acestui an (ianuarie şi fabruarie) au fost înregistrate 124 de situaţii care au făcut referire la fenomenul bullying, faţă de doar 51 de cazuri în aceeaşi perioadă a anului trecut, şi de 37 situaţii în 2015. În 82% dintre situaţii, agresiunile au loc în unităţile de învăţământ.
Statisticile înregistrate de către Asociaţia Telefonul Copilului arată că cei mai afectaţi de abuzul de tip bullying sunt băieţii cu vârste cuprinse între 9-12 ani (34, 15%) şi fetele de 9-12 ani (23, 80), respectiv 16-18 ani (15, 03). Forma de bullying cel mai des întâlnită este cea verbală (42, 98%), urmată de violenţa fizică (38, 58%). În 82% dintre situaţii, agresiunile au loc în unităţile de învăţământ. ,,Bullyingul este comportamentul prin care agresorul îşi intimidează victima verbal, fizic, emoţional, relaţional sau online. Comportamentul este învăţat în famile sau în mediul în care trăim: la şcoală, în unele locuri de muncă (unde angajatul e persecutat până îşi dă demisia), la Tv (filme sau emisiuni unde se promovează un comportament de excludere, de luare în derâdere şi umilire), în politică etc”, precizează psihologul Iuliana Fűlaş pentru Gândul.
Părinţii se plâng că micuţii sunt agresaţi încă de la la grădiniţă, atât în cele de stat, cât şi în cele private. Aceste cazuri se referă la bullyingul fizic (52,32) şi verbal (47, 68%). ,,În principiu, orice copil poate deveni călău sau victimă, totul ţine de familie, de mediul social. Părinţii au devenit agresivi şi intruzivi în activitatea didactică. Îl sună pe profesor la orice oră din zi şi din noapte, îi spun ce şi cum trebuie să facă pentru copil, iar acest aspect nu ajută cadrul didactic să îşi păstreze autoritatea şi demnitatea în faţa elevului. De asemenea, părinţii se aşteapta ca educaţia să fie făcută la şcoală, ceea ce este total greşit. Educaţia de bază se naşte în primii ani de viaţă. Atunci când se învaţă, de fapt, adevăratele valori. Dacă acestea nu sunt bine reglementate la început, şcoala nu mai poate îndrepta prea mult din ceea ce părinţii au făcut greşit. Din păcate, comportamentul părinţilor educă mai mult decât discursul lor. De asemenea, banii, hainele şi gadgeturile scumpe constituie tot atâtea moduri de a-l îndruma pe un drum greşit”, precizează psihologul Constantin Cornea.
Citeşte continuarea în Gândul!
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Fenomenul „bullying” – care este situaţia în România?
Şcolile în care se formează soţiile ideale. Ce învaţă aici tinerele pentru a avea succes