În principal, substanţa atacă sistemul nervos. Este o substanţă incoloră şi inodoră care este considerată şi o armă de distrugere în masă, relatează Unilad.
Sarinul a fost descoperit pentru prima dată în 1937 de către savantul german Gerhard Schrader. Intenţia iniţială era de a fi folosit ca insecticid, dar a fost dezvoltat ca armă datorită impactului devastator pentru organism.
Gazul atacă sistemul nervos prin întreruperea neurotransmiţătorilor şi afectarea recurenţei cu care se efectuează acest proces.
La câteva momente după expunerea la acest chimical, utilizarea muşchilor involuntari este restricţionată – aceştia intră în alcătuirea organelor interne precum stomacul, intestinele şi vezica urinară, creând secreţii incontrolabile.
Vederea începe să se înceţoşeze iar respiraţia începe să fie grea din cauza durerilor toracelui.
Expunerea la o doză letală de sarin va duce la tremurături incontrolabile ale corpului înainte de a paraliza. Un atac chimic poate omorî un om în aproximativ 10 minute, timp în care victima simte doar durere intensă.
Gazul a mai fost folosit în trecut, în 1988, de către guvernul irakian, omorând aproximativ 5.000 de kurzi, folosind o combinaţie între sarin şi iperită în regiunea Halahbja. În războiul dintre Irak şi Iran, sarinul a fost folosit în patru ocazii diferite asupra soldaţilor iranieni.
O grupare religioasă numită Aum Shinrykio a folosit în 1994 o formă impură de sarin în Matsumoto, Nagano. În urma atacului au murit 8 oameni şi alţi 200 au fost afectaţi.
În 2013, la începutul războiului civil din Siria, sarinul a fost folosit în regiunea Ghouta. Numeroase surse susţin că numărul victimelor variază de la 322 la 1729.
Din 1997, acesta a fost interzis de Convenţia pentru Arme Chimice.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
ISIS a folosit de mai multe ori arme chimice
Cele mai temute 10 arme bacteriologice
A fost descoperită cauza mirosului chimic misterios din Moscova
Cercetătorii au descoperit un nou element chimic. Ununseptium a fost obţinut în laborator