Când devine singurătatea o boală

„De ce poate duce singurătatea la boală? Piatra filosofală a omului se numeşte stima de sine, iar aceasta se creează, creşte sau scade în funcţie de interacţiunile pe care le avem cu ceilalţi. În realitate nu există nicio oglindă fermecată care să îţi spună cât de frumos sau deştept eşti, aşa că ai nevoie de ceilalţi. Ceea ce îţi spun ei contribuie la formarea ta ca individ. De aceea, singurătatea poate fi ea însăşi o boală”,  subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

De multe ori, singurătatea îmbracă mai multe multe forme. „Există singurătatea în cuplu, la job, în familie, în societate sau ca scop. Există oameni care se simt singuri, deşi au un partener, iar asta pentru că nu se simt înţeleşi, iubiţi, apreciaţi, doriţi de acesta. Cuplul este un organism viu care respiră iubire, se hrăneşte cu sentimente complimente şi trăieşte din vise făurite împreună.

Singurătatea la job este caracteristică celor care nu îşi văd munca apreciată, celor care văd soluţii, ce nu sunt puse niciodată în practică, celor care muncesc cu disperare şi uită de ei. Mai este şi sentimentul trăit de vizionari sau genii. Ei găsesc soluţii prea avansate pentru timpul lor ori pentru interesele meschine ale şefilor, ori ale industriei din care fac parte’’, adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

Singurătatea în societate este resimţită de cei care muncesc, dar nu ştiu să se bucure de viaţă, pentru că nu au prieteni.  „Sunt şi persoane care nu au un domeniu de interes. Astfel, indiferent dacă muncesc sau nu, au bani sau sunt săraci, sunt frumoşi, înteligenţi, culţi, interesanti sau nu, se simt singuri, deoarece nu au cu cine împărtăşi sentimente sau opinii.  Aceşti oameni se simt părăsiţi, caută soluţii, dar se ascund de lume’’, mai spune psihoterapeutul Cornea.   

Citeşte continuarea în Gândul!