Senzaţia de a ne scărpina atunci când vedem acest gest la o altă persoană este un fenomen care i-a intrigat pe cercetători timp de mulţi ani. Mai mulţi experţi au sugerat că acest gest ar putea ajuta animalele sociale să evite răspândirea paraziţilor, notează The Guardian.
,,Scărpinatul este un comportament inconştient produs de o dorinţă puternică, nu de o decizie, ceea ce noi numim comportament înnăscut, un instinct de bază,” afirmă Zhou-Feng Chen, din cadrul Universităţii Washington, coautor al lucrării.
Pentru a descoperi cum este programat în creier acest comportament, Chen a început să analizeze dacă acest comportament este prezent şi la şoareci. Pentru experiment, şoarecii au fost aşezaţi într-o cuşcă cu un alt şoarece cu mâncărimi cronice. După cinci minute petrecute în cuşcă cu un şoarece cu mâncărimi cronice, individul sănătos a început să capete acelaşi comportament. Acelaşi fenomen a avut loc şi atunci când şoarecii sănătoşi au observat imagini pe un ecran cu alţi cobai care se scarpină.
Rezultatele au dovedit că acest comportament nu este legat de empatie, el fiind produs de sunetul şi mirosul scărpinatului. În momentul în care cobaii priveau alţi şoareci scărpinându-se anumite regiuni specifice ale creierului erau mult mai active, inclusiv nucleul suprachiasmatic ,,Nu ne-am aştepatat să descoperim că această regiune este implicată în proces,” spune Chen.
Analizele amănunţite au dezvăluit că vizionarea unui alt subiet scărpinându-se a dus la scăderea nivelului de neuropeptide, numite gastrină. ,,Aceste neuropeptide au fost utilizate pentru declanşarea scărpinatului,” spune Chen.
Deşi nu este încă clar dacă acelaşi mecanismul produce ,,scărpinatul contagios” şi la oamenii, Chen susţine că ar putea fi implicate aceleaşi funcţii ale creierului. El consideră că un mecanism similar este prezent şi în cazul ,,căscatului contagios.”
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: