Cercetătorii au descoperit de ce societăţile antice practicau sacrificii umane. Nu a fost vorba de onorarea zeilor
Un studiu recent publicat în revista Nature de către psihologul Joseph Watts şi echipa sa de la Universitatea Auckland, din Noua Zeelandă, sugerează că sacrificiile umane făceau parte din lupta politică de menţinere a puterii, informează Big Think.
Savanţii au folosit „ipoteza de control social”, care se referă la faptul că împăraţii, preoţii şi liderii unei societăţi se foloseau de ideea conform căreia erau trimişii zeilor/divinităţii pe pământ şi îşi exercitau controlul asupra populaţiei prin practicarea sacrificiilor umane, legitimându-şi aşadar puterea în minţile oamenilor.
Analizând aproape 100 de culturi, cercetătorii au vrut să vadă dacă există un efect asupra societăţilor şi structurii acestora, în particular în sensul stratificării acesteia. Au separat aceste societăţi în trei categorii: egalitariste, stratificate moderat sau foarte stratificate.
De asemenea, au folosit o tehnică numită analiză filogenetică care a fost preluată şi adaptată de către sociologi pentru a analiza dezvoltarea limbajului pentru a ajuta la înţelegerea relaţiilor unei societăţi.
Un lucru interesant observat de cercetători a fost faptul că de cele mai multe ori persoanele sacrificate aveau un statut social neimportant, chiar un sclav sau un prizonier de război.
Cu ajutorul analizei filogenetice s-a observat că introducerea sacrificiilor umane au transformat o societate egalitaristă într-una stratificată.
Două treimi din societăţile stratificate au practicat aceste ritualuri, în timp ce un sfert din societăţile egalitariste practicau. Cercetătorii adaugă şi faptul că sacrificiile umane au ajutat oamenii de a face tranziţia de la societăţile mici fără stratificaţie la societăţile ierarhice cunoscute astăzi. Această ipoteză însă este foarte greu de dovedit. Au existat cu siguranţă şi alţi factori care au dus la ierarhizarea şi dezvoltarea societăţilor. De asemenea, unii experţi indică faptul că analiza filogenetică folosită în acest studiu poate indica cel mult o corelaţie, şi nu o relaţie de cauzalitate.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: