“Este interesant de observat că nu toti oamenii închid ochii când se sărută, nu toată lumea şi nu ambii parteneri acţionează aşa. În altă ordine de idei, există săruturi şi săruturi, nu toate seamănă între ele, Ba mai mult, nici noi nu ne comportăm la fel în aceste situaţii, cu aceeaşi oameni sau cu oameni diferiţi.
O prima ipoteză ar fi că gestul sărutului este un gest intim, el exprimă sau trebuie să exprime acceptul unei comunicări, conexiuni emoţionale şi fizice, al unui schimb între două intimităţi, aşadar ceva deosebit, uneori „riscant”, dacă ne referim la potenţiale urmări.
Acest gest intim se află în strânsă legatură cu o zonă investită cu foarte mare plăcere, încă de la începutul vieţii noastre, în relaţia cu gura, buzele, limba şi, nu în ultimul rând, dinţii. Toată această zonă este bogată în inervaţii sanguine. Gura este un organ de simţ multisenzorial, un aparat perceptiv sofisticat prin care un bebeluş va începe să cunoască atât lumea înconjurătoare, cât şi propriul corp, cât şi o reprezentare internă simbolică’’, precizează psihologul pentru Gândul.
De asemenea, gura este organul prin care se realizează îngurgitarea hranei (solidă şi lichidă), atât de necesară vieţii şi supravieţuirii. “Să nu uităm de senzaţii şi de percepţia gusturilor, atât de importante şi complexe în general, dar mai ales în acest moment deosebit.
În sărut mai intervine şi sistemul olfactiv, ştiindu-se importanţa mirosurilor implicate în alegerile noastre, dar şi comunicarea, conştientă sau inconştientă, dintre două persoane”, adaugă specialistul.
Sursa: Gândul