Educaţia 2.0 – cea mai importantă revoluţie din istoria omenirii

Iată câteva dintre iniţiativele online ce au potenţialul de a transforma viaţa pe Terra:

Khan Academy

• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…
• Monica Vitti, regina filmului italian

Khan Academy este o platformă înfiinţată de Salman Khan, unul din pionierii educaţiei online. Academia online oferă peste 3.000 de videoclipuri educaţionale, pe teme ce variază de la matematică şi fizică la istorie şi medicină.

Khan nu a intenţionat să transforme lumea, ci doar să ajute o verişoară mai tânără să înveţe. Iniţial, Khan îi preda verişoarei sale Nadia meditaţii virtuale la matematică prin Yahoo Messenger, însă după ce mai multe rude şi câţiva prieteni i-au solicitat la rândul lor ajutorul, a hotărât să înregistreze lecţiile în format video şi să le încarce pe Youtube. „Un om poate educa lumea cu ajutorul unui computer! Nu-mi pot imagina o modalitate mai inspirată utilizare a timpului pe care îl am la dispoziţie”, a explicat Khan.

Clipurile lui Khan au avut un succes neaşteptat, astfel că el şi-a dat demisia de la fondul de investiţii la care lucra pentru a se dedica integral proiectului „Khan Academy”. Pe lângă clipuri, site-ul conţine şi un software ce le permite profesorilor şi părinţilor să evalueze care părţi ale materiei au fost însuşite de studenţi şi care nu, evoluţia lor fiind înregistrată treptat pe o „hartă a cunoaşterii”. Avantajul clipurilor este că fiecare persoană poate învăţa în ritmul său, acumulând cunoştinţe în funcţie de propriile nevoi şi posibilităţi.

În ultimii doi ani, organizaţia a primit finanţări din partea Bill & Melinda Gates Foundation şi a gigantului Google, iar astăzi este unul dintre cele mai populare site-uri educaţionale din lume, lecţiile sale fiind vizionate de peste 125 de milioane de ori până acum.

Astăzi, peste 3,7 milioane de studenţi virtuali accesează site-ul în fiecare lună, iar Khan investeşte în traducerea cursurilor în tot mai multe limbi pentru a se apropia de ţelul propus: oferirea unei educaţii de calitate, în mod gratuit, tuturor celor ce o doresc.

Persoanele implicate în proiectul Khan Academy au planuri măreţe pentru viitor. Shantanu Sinha, preşedintele academiei, susţine că proiectul este doar un aspect al „transformărilor majore” ce vor avea loc în domeniul educaţiei. „Tabletele vor deveni ieftine şi omniprezente şi ne vor permite accesul nelimitat la informaţie, care va deveni o resursă la fel de uşor de găsit precum apa curentă. Accesul la o educaţie de cea mai bună calitate va fi considerat o necesitate umană de bază”, afirmă Sinha.

Udacity, iniţiativa unui profesor de la Stanford

Udacity reprezintă cea mai nouă încercare de a face educaţia de calitate accesibilă tuturor.  Proiectul a început atunci când Sebastian Thrun, un profesor de la Universitatea Stanford, a decis să predea nu doar studenţilor săi cursul „Introducere în Inteligenţa Artificială”, ci tuturor celor interesaţi, în mod gratuit online. Participanţii online urmau să aibă parte de aceeaşi educaţie, de aceleaşi teste şi de aceeaşi atenţie în acordarea notelor precum cei prezenţi în sala de curs.

Iniţiativa sa a avut mult mai mult succes decât se aştepta: în primele ore, peste 5.000 de persoane s-au înscris pe site-ul dedicat cursului. „Până duminică seara, numărul crescuse la 10.000, iar luni dimineaţa a trebuit să particip la câteva şedinţe cu reprezentanţii universităţii, pe care nu-i informasem de iniţiativa mea”, a relatat Thrun ulterior.

În cele din urmă, la cursul de inteligenţă artificială s-au înscris peste 160.000 de studenţi din 190 de ţări. Thrun a descoperit că printre aceştia se numărau inclusiv persoane din Afghanistan, care călătoreau pe distanţe mari, prin zone periculoase, pentru a avea acces la Internet. 23.000 de studenţi au absolvit cursul, iar 248 au obţinut scoruri perfecte (performanţă pe care nu a reuşit-o niciunul dintre studenţii de la Stanford).

Thrun stabilise încă din 2011 că nu dorea prelungirea contractului său cu universitatea Stanford, care expira, deoarece urma să se dedice unui alt proiect în care joacă un rol important: ‘’Google Car”, în cadrul căruia Google şi-a propus să creeze o maşină capabilă să se conducă singură. Acesta nu a fost, însă, singurul proiect în care s-a implicat Thrun după ce a plecat de la Stanford.

Impresionat de succesul neaşteptat al cursului online, profesorul Thrun a decis să cheltuiască 200.000 de dolari din economiile personale pentru a lansa o nouă platformă dedicată învăţământului online: Udacity. Thrun îşi propune ca Udacity să fie o instituţie de învăţământ superior de calitate, la care toată lumea să aibă acces gratuit.

Udacity a lansat două cursuri deja disponibile publicului: unul în care studenţii vor învăţa de-a lungul a 8 luni cum să conceapă un motor de căutare şi altul în care vor învăţa să programeze un automobil care se conduce singur. Cursurile sunt deschise tuturor, nefiind nevoie de cunoştinţe anterioare pentru a participa. Thrun îşi doreşte ca Udacity să ofere în viitor numeroase alte cursuri de informatică. Sergey Brin, cofondator al Google, a încurajat proiectul, recomandând tuturor să participe la cursuri, deoarece „informatica îţi permite apoi să realizezi aproape orice”.

Cursurile lui Thrun nu sunt structurate precum cele obişnuite. „Mi-am dat seama că notele reprezintă eşecul sistemului educaţional”, a afirmat Thrun. În sistemul educaţional actual, o persoană care ia o notă „de trecere” merge mai departe, deşi nu dovedeşte cunoaşterea materiei predate. „Când înveţi să mergi pe bicicletă şi nu-ţi iese, nu te opreşti din învăţat pentru a încerca să te apuci de ceva mai greu, cum ar fi mersul pe un un uniciclu”, explică Thrun. Astfel, Thrun a conceput platforma Udacity pentru a permite fiecărui student să înveţe în ritmul său, până stăpâneşte materia.

Thrun are planuri măreţe, dezvăluite de manifestul publicat pe site-ul personal: „Sunt împotriva educaţiei accesibile doar celor mai buni 1% din studenţii lumii. Sunt împotriva educaţiei superioare ce costă zeci de mii de dolari. Sunt împotriva dezechilibrului pe care îl provoacă actualul sistem în lume. Doresc să îi ajut pe ceilalţi 99% să devină mai puternici. Doresc să democratizez educaţia. Educaţia ar trebui să fie gratuită, accesibilă tututor, oriunde şi oricând”.

Coursera, MITx şi alte iniţiative noi

Exemplul lui Thrun a fost urmat de alţi colegi ai săi de la Stanford, care oferă mai multe cursuri din domeniul informaticii pe o nouă platformă, Coursera, pe care vor fi disponibile în scurt timp şi cursuri din alte domenii. Misiunea Coursera seamănă cu cea a profesorului Thrun: „Dorim să facem disponibilă gratuit cea mai bună educaţie din lume oricărei persoane care doreşte să beneficieze de ea. Credem că oamenii din întreaga lume – atât din ţările dezvoltate, cât şi din cele în curs de dezvoltare – vor folosi platforma noastră pentru a-şi construi o educaţie de elită, accesibilă până de curând doar unor privilegiaţi. În viziunea noastră, toţi aceşti oameni îşi vor folosi educaţia pentru îmbunătăţirea vieţii lor, a familiilor lor şi pentru dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc”.

Succesul profesorilor de la Stanford nu a rămas fără reacţie din partea celorlalte universităţi de prestigiu din SUA. Specialiştii universităţii MIT au lansat platforma MITx, în cadrul căreia urmează să predea gratuit. Pentru primul curs, ce are ca temă circuitele electronice, au început deja înscrierile, perioada de studiu fiind 5 martie – 8 iunie 2012. La final, participanţii vor obţine un certificat similar cu cel obţinut de studenţii universităţii, ce plătesc câteva mii de dolari pentru curs. MIT este o instituţie inovatoare în domeniul învăţământului online, care a lansat încă de acum 10 ani platforma OpenCourseWare pentru punerea materialelor de curs la dispoziţia celor interesaţi. Alte universităţi de prestigiu, precum Harvard sau Yale, au urmat modelul celor de la MIT, astăzi fiind disponibile zeci de cursuri oferite de cele mai renumite universităţi (toate se regăsesc pe site-ul Academic Earth).

MIT a anunţat că va investi milioane de dolari în platforma MITx, urmând să ofere mai multe cursuri gratuite, iar specialiştii se aşteaptă ca iniţiativa universităţii să fie urmată de numeroase alte instituţii de învăţământ, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul platformei OpenCourseWare.

Decizia MIT a fost primită cu entuziasm de specialiştii în învăţământ din SUA. Richard DeMillo, directorul Centrului pentru Universităţile Secolului al XXI-lea din cadrul Georgia Institute of Technology afirmă că „decizia MIT este foarte importantă şi cred că va face valuri. Dacă aş fi rămas în industria IT şi aş fi intervievat un candidat cu o diplomă MITx, l-aş fi angajat cu siguranţă”.

Modelul începe să se extindă: o iniţiativă lansată la începutul acestui an, intitulată The Faculty Project, aduce laolaltă profesori de la universităţi americane de top precum Duke, Northwestern şi Dartmouth. Scopul proiectului este acela de a permite oamenilor din întreaga lume, mai ales celor ce nu îşi permit costurile unei universităţi de top, să aibă acces la cursuri predate de unii dintre cei mai buni profesori din domeniul aprofundat.

Viitorul sună bine?

Bill Gates, cel mai generos filantrop din lume, a făcut în 2010 o declaraţie surprinzătoare în cadrul unei conferinţe dedicate tehnologiei: „Peste 5 ani, veţi putea găsi pe Internet cele mai bune prelegeri şi cursuri din lume, gratuit. Veţi putea obţine o educaţie mai bună decât la orice universitate de astăzi”. Gates susţinea că ideea de a frecventa cursurile unei universităţi pentru a ne desăvârşi educaţia va deveni perimată, deoarece persoanele motivate să înveţe o vor putea face fără a mai plăti zeci de mii de dolari.

Astăzi, la 2 ani de la această declaraţie, afirmaţia lui Bill Gates începe să se concretizeze. Dacă în urmă cu câţiva ani educaţia superioară oferită de universităţile de top ale planetei era doar un vis pentru marea majoritate, acum profesorii acestor instituţii predau gratuit pe platforme online.

Pe măsură ce conexiunile la internet, computerele, tabletele şi smartphone-urile vor deveni tot mai răspândite, educaţia de cea mai înaltă calitate nu va mai depinde de localizarea geografică şi de disponibilitatea resurselor materiale consistente sau a îndatorării pentru studii. Aşadar, viitorul le va aparţine celor ce vor descoperi şi exploata noile oportunităţi.