Cum poate fi prevenită afecţiunea care afectează din ce în ce mai multe femei
“De obicei, infecţia urinară apare la nivelul tractul urinar inferior şi afectează vezica urinară şi uretra. Simptomele pot varia în funcţie de vârstă, sex şi localizarea infecţiei: senzaţie de arsură la urinare, nevoia frecventă de a merge la toaletă, disconfort la nivelul abdomenului inferior etc”, precizează medicul ginecolog Erna Stoian pentru Gândul.
În general, infecţiile urinare sunt mai frecvente la femei decât la bărbaţi. “În cazul infecţiilor situate la nivelul rinichilor, denumite pielonefrite, acestea pot include durere lombară, febră, frisoane, greaţă şi vărsături.
Infecţiile vezicii urinare – cistitele- se caracterizează prin presiune şi disconfort la nivelul abdomenului inferior, urinări frecvente şi dureroase, sânge în urină”, explică medicul ginecolog Erna Stoian.
Cea mai frecventă cauză a infecţiei urinare o reprezintă infectarea cu Escherichia coli, o bacterie ce se găseşte în mod obişnuit în tractul gastrointestinal. “Cu toate acestea, mai există şi alte bacterii ce pot provoca o infecţie a tractului urinar – Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Staphylococcus, Mycoplasma, Chlamydia, Neisseria sau paraziti –Trichomonas.
Printre factorii de risc ai infecţiei urinare se numără:
1. Anatomia aparatului urinar la femei – uretra scurtă şi distanţa mică de la anus la uretră;
2. Litiaza renală -pietre la rinichi;
3. Patologii în care vezica nu se poate goli complet;
4. Anomalii congenitale ale tractului urinar;
5. Pentru multe femei, actul sexual poate declanşa o infecţie;
6. Anumite tipuri de contracepţie – folosirea diafragmei sau a spermicidelor;
7. Sarcina;
8. Menopauza;
9. Sistem imunitar deficitar – persoanele cu diabet zaharat;
10. Utilizarea sondei;
Diagnosticul se pune după ce a fost efectuat sumarul de urină şi sunt analizate prezenţa leuocitelor, a sângelui sau a bacteriilor. Altă analiză care se efectuează este urocultura, prin care se depistează tipul de bacterie ce a produs infecţia, dar şi la ce antibiotice este sensibilă.
Citeşte continuarea în Gândul!