Radu Câmpeanu a murit. Porterul unuia dintre liberalii de frunte ai României

„Anunţăm cu mâhnire că seniorul liberal, Radu Câmpeanu, a încetat astăzi din viaţă. Rămâne în inimile noastre ca primul preşedinte al partidului după 1989, cel care a reînfiinţat PNL după cumplita perioadă comunistă şi anii petrecuţi în închisoare ca deţinut politic. Suntem cu toţii alături de familia îndoliată”, anunţă PNL, pe Facebook.

A absolvit Facultatea de Drept (specializat în drept constituţional) şi Ştiinţe Economice din Bucureşti (1945). Radu Câmpeanu a fost preşedintele Tineretului Universitar Naţional Liberal şi conducătorul comitetului studenţesc de organizare a ultimei mari manifestări anticomuniste de la 8 noiembrie 1945 — iniţiată şi condusă de studenţi. În perioada 1947-1956 a fost deţinut politic.

După eliberarea din detenţie a lucrat în construcţii la Întreprinderea Drumuri şi Poduri — Bucureşti. Prin demersurile familiei sale din Franţa şi Elveţia, a obţinut la Paris azil politic, la 30 iulie 1973. Acolo a lucrat la două mari societăţi de construcţii.

A fost fondator şi preşedinte, la Paris, al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (1978), vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale „Solidaritatea europeană” — formată din reprezentanţi ai exilaţilor politici din ţările comuniste din Europa. Este unul dintre fondatorii Consiliului Naţional Român (1978, Paris). A editat la Paris (1983-1990) una dintre cele mai importante publicaţii ale exilului românesc „Buletinul Internaţional pentru Românii din Exil” — BIRE. Fondator şi animator al „Clubului de gândire liberală” — Paris (1986-1990).

Totodată, a fost editorialist, timp de doi ani, la Radio Univers, Paris, în cadrul emisiunilor despre România şi colaborator la posturile de radio „Europa Liberă” şi BBC.

Întors în ţară, la 5 ianuarie 1990, a doua zi a reînfiinţat Partidul Naţional Liberal (PNL) şi a fost ales secretar general al acestei formaţiuni politice.

În perioada 31 martie 1990 — 28 februarie 1993 a fost preşedinte al PNL, iar între 9 februarie — 11 mai 1990, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).

A candidat la preşedinţia României, din partea PNL, la alegerile din 20 mai 1990, obţinând 10,64% din voturile valabil exprimate. La scrutinul parlamentar din 20 mai 1990 a fost ales senator de Bucureşti (până la 14 octombrie 1992), iar între 9 iunie 1990 şi 14 octombrie 1992 a fost vicepreşedinte al Senatului.

La 3 noiembrie 1996, a candidat din nou la preşedinţia României, din partea Alianţei Naţional Liberal Ecologiste (formată din PNL-Câmpeanu şi Partidul Alternativa Verde-Ecologiştii), obţinând 0,5% din voturile valabil exprimate.

În urma Congresului Extraordinar al PNL din 27 — 28 septembrie 2003, PNL-Câmpeanu a fost absorbit de Partidul Naţional Liberal, fiind radiat din registrul partidelor politice.

A fost senator de Bucureşti din partea Alianţei PNL-PD, ales la 28 noiembrie 2004, până la 12 decembrie 2008.

Radu Câmpeanu a fost distins cu Ordinul Naţional ”Serviciu Credincios” în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României (5 decembrie 2002).

În 2008, Radu Câmpeanu a anunţat că a decis să renunţe la Parlament şi să-şi scrie memoriile.

Radu Câmpeanu avea un fiu, Barbu Câmpeanu, profesor universitar în Franţa.