Deşi toţi erau schiori experimentaţi, Bagenholm a căzut într-o prăpastie şi a aterizat cu capul într-un pârâu îngheţat. Prietenii acesteia au încercat să o scoată cât mai rapid, însă gheţa era prea groasă, iar femeia era blocată între roci. Aceştia au strigat după ajutor, însă între timp Bagenholm era prinsă între sloiurile de gheaţă, cu capul în jos, şi era trasă de către curenţii pârâului îngheţat.
Din fericire, femeia a reuşit să găsească o pungă cu aer şi s-a chinuit să rămână trează până când au venit salvatorii, însă după 40 de minute aceasta a încetat să se mai mişte. În momentul în care echipa de salvare a sosit, Bagenholm stătuse sub gheaţă pentru 80 de minute.
Inima ei nu bătea, femeia nu respira, se afla în moarte clinică. Nimeni nu a mai fost readus la viaţă după ce a resimţit temperaturi atât de scăzute. Prietenii ei au început imediat metodele de resuscitare, crezând că îşi va reveni atunci când a fost transportată cu elicopterul la Spitalul Universitar din Tromso.
În momentul în care a ajuns în camera de operaţii trecuseră aproximativ 2,5 ore de când femeia a căzut sub gheaţă, temperatura sa fiind de 13,7 grade Celsius. ,,Pupilele sale erau complet dilatate. Ea era cenuşie, udă, iar pielea era atât de rece încât nu puteam să o atingem. Părea absolut moartă,” a declarat directorul departamentului de urgenţe, Mads Glibert.
,,În cadrul electrogramei se vedea o linie continuă. Nu era niciun semn de viaţă,” a adăugat el. În acel moment, doctorul a luat o decizie importantă: ,,Nu vom declara decesul decât atunci când va fi moartă şi caldă (temperatura normală pe care o au oamenii care tocmai au decedat n.r.)”. Gilbert credea că temperatura corpului lui Bagenholm era atât de scăzută încât creierul acesteia ar fi încetinit, pentru a a se proteja de deteriorări. Pentru corpul uman, temperatura optimă este de 37,5 grade Celsius, iar creierul uman poate funcţiona doar 20 de minute fără oxigen, după acest timp apar degradări ireversibile. Însă, atunci când temperatura corpului scade, metabolismul încetineşte pentru a se menţine în viaţă.
Gilbert a considerat că resuscitarea continuă din elicopter ar fi fost de ajuns pentru a-i menţine creierul funcţional.
Bagenholm a fost conectată la aparate pentru realizarea respiraţiei artificiale, iar sângele său a fost încălzit înainte de a intra din nou în sistemul circulator. După câteva ore, temperatura corpului său a crescut treptat. La ora 16:00, a doua zi, inima sa a început să bată din nou fără ajutorul aparatelor. După 12 zile, Bagenholm a deschis ochii, însă pentru a se recupera complet aceasta a avut nevoie de mai mult de un an. În prezent, este sănătoasă şi munceşte în acelaşi spital în care a fost salvată. Cazul său a intrat în cartea recodurilor, iar un studiu a schimbat modul în care doctorii privesc hipotermia.
Sursa: Science Alert
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: