Discuţiile trebuie adaptate în funcţie de nevoile şi curiozităţile pe care le au cei mici. Adulţii trebuie să fie atenţi în a face cât mai confortabilă transmiterea acestor informaţii (în fond, poate despre cel mai natural comportament al speciei noastre). Când se vorbeşte despre relaţia de cuplu, e necesar să se facă referire la valorile care ajută atingerea împlinirii: devotament, loialitate, iubire, solidaritate, reciprocitate”, spune psihoterapeutul Ruxandra Niculescu pentru Gândul.
Educaţia sexuală poate începe devreme, chiar când copilul începe să observe primele deosebiri între el şi ceilalţi. “La 2-3 ani, copilul pune întrebări şi observă diferenţe între băieţi şi fete. În anumite ţări scandinave se începe predarea de astfel de cunoştinţe într-un cadru instituţionalizat încă de la grădiniţă. Acest fapt nu înseamnă că cei mici poartă conversaţii explicite despre sexualitate, ci mai degrabă sunt învăţaţi cum să formeze relaţii, părţile intime ale corpului, sunt încurajaţi să-i respecte pe ceilalţi şi să ştie cum să se protejeze împotriva coerciţiei sexuale, intimidării şi abuzului. Atâta timp cât transmiterea se face în mod adecvat, aceasta nu va tulbura copilul, ci îl va face mai puternic, pentru că el ştie şi înţelege ceva important din lumea adulţilor.
Unui copil trebuie să i se prezintă atât cât are nevoie, iar adultul să aibă grijă să nu fie excedat de propria lui dorinţă de a transmite totul ca să scape mai repede de această sarcină. În satisfacerea curiozităţii copilului este necesar un echilibru din partea tutorilor. Unii părinţi au încercat să explice întrebările legate de sexualitate permiţând copilului să intre în baie sau prin propria nuditate, însă prea multă libertate poate produce vinovăţie şi anxietate la copil, la fel ca cea provenită din prea multă constrângere ”, preciează psihoterapeutul pentru Gândul psihoterapeutul Ruxandra Niculescu, de la Centrul MindCare, pentru Gândul.
Citeşte continuarea în Gândul!