Imaginea este numită ,,Soţia şi Soacra mea”. Există două moduri prin care poate fi interpretată imaginea. În cadrul primei interpretări poate fi observată o tânără domnişoară ce priveşte în spate, după umăr. În ceea ce priveşte a doua interpretare în imagine poate fi observat profilul unei femei în vârstă ce se uită în jos.
Imaginea este considerată ambiguă, înţelesul acesteia fluctuând de la soţie la soacră. Printre alte imagini cu înţeles ambiguu se numără cubul lui Necker. În cadrul acestui exemplu nu pot fi observate ambele interpretări în acelaşi timp, ci succesiv, percepţia de înainte şi înapoi se numeşte ,,inversare”.
Într-o altă iluzie vizuală numită ,,delfinul sexy”, adulţii vor observa doi îndrăgostiţi în timp ce copiii sub vârsta de 8 ani vor observa nouă delfini.
Cum funcţionează efectul?
Nimeni nu ştie cu exactitate. Imaginile ambigue au fost un subiect fierbinte pentru psihologi şi ştiinţa vizuală încă din 1800. O mulţime de cercetări au analizat modul în care stimuli ce sunt receptaţi de retină sunt transpuşi în imagini coerente. Principala dezbatere se bazează pe faptul că inversarea se produce din cauza proceselor cognitive descendente sau din cauza proceselor cognitive ascendente. În cazul cubului lui Necker, focusarea atenţiei pe un singur colţ îl face să pară mai aproape, percepţia schimbând adâncimea obiectului.
Inversarea apare doar atunci când persoana este conştientă că există două interpretări alternative prin simpla imaginare a alternativei. Copiii însă nu au parte de ”inversare” spontană până la vârsta de cinci ani, chiar dacă ambele interpretări le-au fost indicate.
Experimentarea ,,inversării” poate fi legată de dezvoltarea corpului calos, nervul ce conectează ambele emisfere ale creierului.
Sursa: The Guardian
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: