Desigur aceasta nu a fost prima dată când a fost utilizată vopseaua indigo, realizată prin procesarea frunzelor unor plante, inclusiv specii din genul Indigofera. Alte dovezi ale utilizării vopselei indigo indică faptul că a fost utilizată mai devreme de 6.000 de ani, dar aceasta este cea mai nouă dovadă a a utilizării vopselei indigo pentru materiale (bumbac în special). Materialul de bumbac albastru era foarte popular pentru cei care au trăit înaintea lui Levi Strauss sau Henry David Lee.
Astăzi este utilizată în continuare pentru vopsirea materialelor, dar în cantităţi mult mai mici de la apariţia coloranţilor indigo sintetici realizaţi, în 1860, de Adolf von Baeyer, câştigătorul unui premiu Nobel.
Indigoul a revenit ca o cultură alternativă pentru tutun, în anumite zone din Statele Unite ale Americii. Deşi plantele sunt mult mai comune la tropice, acesta nu au fost aduse de la o distanţă atât de mare, era o cultură populară în sudul Statelor Unite ale Americii în anul 1700.
Spre deosebire de indigoul din 1700, cel sintetic din zilele noastre este mult mai fecvent utilizat deoarece se lipeşte mult mai bine de material şi durează mai mult decât vopseaua naturală. De asemenea, pentru a cultiva indigo este nevoie de un teren mare.
Sursa: Popular Science
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: