Cum poate fi tratată micoza piciorului

Mediul cald poate favoriza înmulţirea ciupercilor şi dezvoltărea infecţiei. Încăţămintea purtată multe ore pe zi precum şi transpiraţia excesivă a piciorului sunt, de asemenea, factori de risc.”Un risc crescut pentru infecţiile micotice îl au şi pacienţii diabetici sau imunodeprimaţi, datorită scăderii apărării antinfecţioase”, precizează dermatologul.

Sursa contaminării o reprezintă locurile publice (ex: bazine, piscine, săli de sport etc). „Ciuperca poate fi transmisă prin contact direct cu pielea contaminată sau prin obiecte. Deşi în majoritatea cazurilor evoluţia este locală, există şi situaţii în care apar complicaţii ca: celulita, limfangita, piodermita sau chiar osteomielita. Complicaţiile afectează în special pacienţii cu edeme cronice ale membrelor inferioare, diabeticii sau persoanele imobilizate la pat.

• Selly, portretul copilului minune al internetului din România, EXCLUSIV la Altceva cu Adrian Artene
• Originea sifilisului, descoperită după 500 de ani. Cum a apărut boala?

Micoza piciorului se poate diagnostica clinic. Pentru confirmare este nevoie de multe ori de un examen micologic direct, care constă în prelevarea unei probe din zona afectată şi examinarea la microscop, completat cu culturi şi antifungigrama”, subliniază medicul dermatolog Nectara Mitroi, de la clinica Medlife, pentru Gândul.

În general, tratamentul se face cu preparate locale – creme sau unguente antimicotice. ”În situaţii rare, când sunt forme extinse, complicate, care nu răspund la tratamentul local, se pot utiliza şi antimicotice orale. În completarea tratamentului vin măsurile de igienă locală: evitarea mediului cald şi umed, combaterea transpiraţiei excesive, evitarea încălţămintei ocluzive şi sterilizarea lenjeriei. Este de evitat mersul desculţ în locuri publice (ex: piscine, săli de gimnastică, duşuri etc)”, concluzionează dermatologul Nectara Mitroi.

Sursa: gandul.info