Profesorul de materiale chimice la MIT, Donald Sadoway, a avut intenţia, într-o primă fază, să testeze o nouă configuraţie chimică pentru o baterie cu o capacitate net superioară celor obişnuite, însă a intervenit un blocaj la nivelul experimentului: „Am descoperit că atunci când încercam să încărcăm această baterie, de fapt produceam antimoniu”.
Se pare că un nou element, ce s-a adăugat procesului de experimentare, a acţionat ca un conductor ionic, cauzând separarea sulfidului de antimoniu. S-a descoperit că bateria demara procesul de electroliză, iar metalul produs era 99,9% în stare pură. Asta a atras atenţia cercetătorilor: topirea obişnuită produce dioxid de carbon în cantităţi enorme şi contribuie semnificativ la poluarea aerului. Descoperirea accidentală a lui Sadoway nu a produs nimic din cele de mai sus.
Echipa a procedat la mai multe teste cu antimoniu, procesul aplicându-se şi pentru alte metale.
„Ne-am putea imagina că facem acelaşi lucru pentru cupru şi nichel, două metale, folosite de altfel, la scară largă. Dacă experimentul s-ar adapta şi altor metale, ar putea însemna reducerea costurilor de producţie şi mai puţine gaze nocive pentru mediul înconjurător”, a mai spus Donald Sadoway.
Sursa: Gândul