Ce e în neregulă cu îndemnul ”Fii bărbat!” pe care îl folosesc foarte mulţi oameni

Astăzi, a fi bărbat înseamnă să lupţi pentru succes şi sex, să respingi empatia şi să nu plângi nici măcar o dată, potrivit regizoarei Jennifer Siebel Newsom. Rezultatul: depresie, anxietate şi violenţă.

• Hackerii nord-coreeni, responsabili pentru 61% dintre furturile de criptomonede din 2024
• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean

Potrivit The Guardian, primul documentar realizat de Jennifer Siebel Newsom, „Miss Representation”, explora modul în care media contribuie la sub-reprezentarea femeilor în putere, şi a avut premiera în 2011, la Festivalul de Film Sundance, scrie Mediafax.

Un alt documentar realizat de Siebel, „The Mask You Live In/ Masca sub care trăieşti”, tratează „criza băieţilor”. O editare rapidă a unor videoclipuri în care nişte bărbaţii vorbesc obosiţi, iar băieţii sunt confuzi.

Unul dintre tinerii din documentar vorbeşte sfios. Când era mic, avea un grup de prieteni apropiaţi. Acum când e adolescent se luptă „să găsească pe cineva cu care să vorbească, pentru că se simte de parcă nu ar trebui să ceară ajutor”.

Un altul a spus că „dacă nu plângi niciodată, se adună toate lucrurile astea în tine şi apoi nu mai poţi scăpa de ele”.

În acest film-documentar, Siebel Newsom solicită un nou tip de masculinitate.

Când şi-a început cercetările, regizoarea a descoperit că băieţii erau mai predispuşi decât fetele să fie diagnosticaţi cu tulburări de comportament, să le fie prescrise medicamente stimulante, să consume băuturi alcoolice, să fie exmatriculaţi sau să comită infracţiuni violente.

În universităţile din Marea Britanie, femeile îi depăşesc pe bărbaţi la 2 treimi din subiecte; De 3-4 ori mai mulţi bărbaţi decât femei îşi iau viaţa; bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 49 de ani sunt mai predispuşi la moartea prin suicid decât orice altă formă de deces.

„Ştiind toate aceste statistici şi fiind însărcinată cu un băiat, nu numai că voiam să mă asigur că băiatul meu nu va face parte din ele, dar voiam să ajut la schimbarea acestei culturi pentru toată lumea”, a spus Siebel.

Într-o scenă din documentar, o profesoară le dă băieţilor câte o coală de hârtie. Pe o parte le-a cerut să scrie cum îi văd oamenii din exterior, iar pe cealaltă cum se simt ei de fapt. Hârtia trebuia mototolită şi aruncată într-un cerc. Pe exteriorul hârtiei se puteau citi: „dur” sau „neînfricat”, dar în interior: „singur”.

Şocul constă în realizarea faptului că toţi se simt la fel. În timp ce în „Miss Representation” au apărut femei faimoase precum Gloria Steinem, Jane Fonda şi Condoleezza Rice, în al doilea documentar, despre bărbaţi, nu a existat aşa ceva – bărbaţi faimoşi care să vorbească despre probleme. Întrebată de ce, regizoarea a răspuns: „Pentru că nu există. Bărbaţii nu vorbesc deschis despre astfel de chestiuni”, implicarea fiind că tăcerea este parte din problemă.

Este masculinitatea o mască? Documentarul e convingător, iar experţii în neuroştiinţă, psihologie, sociologie, sport, educaţie şi media, care apar în el, sunt în mod evident cunoscători şi pasionaţi – dar ideea că masculinitatea despre care ei vorbesc este pur culturală nu este pusă la îndoială. Totuşi, Siebel a fost criticată, dar s-a apărat declarând că acesta e doar începutul.

După difuzarea documentarului, Newsom a spus că a fost abodată de bărbaţi care plângeau: „Au venit bărbaţi de 70 de ani care-mi spuneau că aia a fost viaţa lor. Băieţi de 20, 30 de ani care mi-au spus că nu se mai simt aşa singuri. Şi bărbaţi de 40, care au copii şi mi-au spus că trebuie să îşi crească băieţeii altfel”.

Când lucra la documentar, Jennifer a fost luată prin surprindere de tinerii care au ales să vorbească cu ea: „Ce m-a surprins cu adevărat a fost să văd cât de confuzi şi gentili erau băieţii. Cum simţeau atât de multă presiune să devină cineva ce nu simţeau că sunt”.

„Nu vreau să ies la întâlniri cu fetele, vreau să le fiu amic”; „Nu ştiu de ce trebuie să joc numai fotbal” – doar câteva dintre vorbele tinerilor.

„În aceşti ani de şcoală încep să simtă nevoia deconectării şi poţi vedea durerea, anxietatea şi alienarea care rezultă din negarea propriei persoane. Ţi se frânge inima, pentru că la sfârşitul zilei, nimeni nu câştigă”, a conchis Siebel.

Sursa: Mediafax