„Putem vorbi de viol atunci când există un “Nu”, chiar şi într-o relaţie conjugală, pentru că mulţi dintre noi considerăm că este un drept, că celălalt are o îndatorire, că nu este o opţiune. E important să înţelegem că reacţia noastră într-un moment de intensă trăire emoţională, sau felul în care noi ştim să spunem ‘’Nu’’, poate să trimită mesaje mixte persoanei cu care suntem. Vorbim de situaţiile în care oamenii ajung să comită o infracţiune, chiar dacă nu au antecedente sau nu corespund unui anumit profil. De multe ori suntem încurajati să nu credem în ‘’Nu-urile’’ spuse cu zâmbetul pe buze, nu ştim să facem diferenţa între râsul nevrotic, de descarcare nervoasă, să nu ştim să citim nonverbalul sau nu vrem să citim, pentru că presiunea hormonală îşi spune cuvântul şi ne face să considerăm că trebuie să mergem până la capăt. Mulţi dintre noi avem sentimentul că e o investiţie, adică dacă ţi-am zâmbit şi te-am scos la masă, ţi-am oferit câteva ‘’momente plăcute’’, eu trebuie să îmi primesc răsplata. Toate aceste lucuri ne pot determina, într-o fracţiune de secundă, să desconsiderăm refuzul partenerei sau partenerului, pentru că şi bărbaţii pot fi violaţi”, precizează psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.
Dacă cei doi se cunosc sau un istoric comun, există tendinţa de a considera că există o consimţire într-o situaţie de acest gen. “Ceea ce poate crea lumină este expertiza psihologică, care poate reda disconfortul afectiv creat persoanei respective, pentru că, într-o situaţie de viol fără violenţă, apare cuvântul meu împotriva cuvântului celuilalt. Dacă am avea o educaţie sexuală am şti care sunt limitele, până unde putem merge, când putem să spunem ”Nu”. Sunt situaţii în care femeia nu spune ‘’Nu’’, dar îl ţipă în interior, nu participă la actul sexual, partenerul crede că este vorba de lipsa experienţei, dar mai târziu poate să aibă surpriza de a se vedea acuzat. ”Nu” poţi să spui când ai ajuns în dormitor, când ai ajuns în pat, când eşti goală până la brâu sau în pielea goală sau în timpul penetrării, pentru că este un drept, nu o obligaţie. S-a mers foarte mult pe ideea că barbatul resimte puternic nevoia de a se descarca sexual, în raport cu femeia, care are datoria de a merge pâna la capăt. Ambii parteneri au aceleaşi drepturi în egală măsură şi fiecare poate să spună “Nu”.
Citeşte continuarea articolului pe gandul.info
Vă mai recomandăm şi: Experimentul care şochează India: un studiu realizat la New Delhi dezvăluie lucruri tulburătoare (VIDEO)
Fantezii sexuale despre care nimeni nu vorbeşte. Violul, adrenalină sau iluzia pericolului?
Lorzii feudali aveau prin lege dreptul de a viola nevestele ţăranilor. Mit sau realitate?