Despre Dumnezeul ştiinţei

Celebritatea şi-o construise prin seriozitate: s-a documentat cu rigurozitate şi a elaborat nenumărate cărţi, articole şi conferinţe în care argumenta inexistenţa lui Dumnezeu.

Numai că iată ce s-a-ntâmplat: cu cât pătrundea mai adânc în profunzimile problemei, cu atât descoperea mai multe întrebări şi răspunsuri care contraziceau teza de la care pornise. Inclusiv argumente solide în favoarea existenţei lui Dumnezeu provenite de la celebri oameni de ştiinţă.

Un om onest şi serios rămâne onest şi serios chiar atunci când – sau mai ales atunci când – ajunge în situaţia de a trebui să-şi mărturisească eroarea. Nu o eroare de metodă ori de detaliu, ci una de sistem, vizând fundamentele unei construcţii de o viaţă.

A făcut-o fără să ezite, considerând că este de datoria lui, scriind o carte intitulată, simplu, „Există Dumnezeu”. Subliniez faptul că Flew şi-a schimbat poziţia la 180 de grade nu în urma unei revelaţii mistice, ci prin abordare ştiinţifică.

Şi cum să nu ţi-o schimbi, când ai de partea aceasta atâtea minţi strălucite! Am vorbit deja, în această rubrică, despre credinţa în Dumnezeu a unor monştri sacri ai ştiinţei precum Francis Bacon, Sir Isaac Newton, Samuel Morse, Robert Boyle, Johannes Kepler, Michael Faraday, Louis Pasteur, James Joule sau… Charles Darwin!

Adaug acum, graţie cărţii lui Flew, câteva alte luări de poziţie în acelaşi sens.

Nicolae Paulescu: „Sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.”

Stephen Hawking: „ (…) de ce existăm noi şi de există universul. Dacă găsim răspunsul la această întrebare, ar fi triumful suprem al raţiunii omeneşti – pentru că atunci am cunoaşte mintea lui Dumnezeu.”

„Impresia covârşitoare este una de ordine. Cu cât descoperim mai multe despre univers, cu atât descoperim mai mult că este guvernat de legi raţionale.”

„Şi totuşi rămâne întrebarea: De ce există universul? Dacă doriţi, puteţi să îl definiţi pe Dumnezeu drept răspunsul la această întrebare.”

Albert Einstein: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu lumea aceasta. Vreau să îi cunosc gândurile. Restul sunt detalii.”

„Nu sunt ateu şi nici nu cred că mă pot numi panteist.”

„Ceea ce mă enervează cu adevărat este că aceştia [ateii] mă citează pe mine pentru a-şi susţine concepţiile.”

„N-am găsit niciodată o expresie mai bună decât religioasă pentru această încredere în natura raţională a realităţii şi în accesibilitatea sa ciudată pentru mintea omenească.”

„Această convingere fermă, convingere împletită cu un sentiment profund, într-o minte superioară care se revelează pe sine în lumea experienţei, reprezintă concepţia mea despre Dumnezeu.”

„Oricine este implicat serios în demersul ştiinţific devine convins că în legile naturii se manifestă existenţa unui spirit cu mult superior omului şi în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simţim umili.”

Textul integral al acestui articol este disponibil aici.