Recent, datorită unui acord rar între romano-catolici, ortodocşi greci şi biserica armeană care împărtăşesc responsabilitatea şi controlul asupra Sfântului Mormânt, o echipă de experţi a început renovările care erau extrem de necesare.
Biserica resprezintă o importată destinaţie pentru pelerinii creştini. Ultima renovare a bisericii a avut loc cu mai mult de 200 de ani în urmă, după ce un incendiu a distrus aproape complet camera ornată, care conţinea mormântul lui Iisus.
Sursa foto:churchoftheholysepulchre
În anul 325 d.Hr., împăratul Constantin cel Mare, considerat primul împărat creştin al Romei, a construit o bazilică pe locul unde se consideră că ar fi fost crucificat Iisus (cunoscut sub numele de Calvary, în latină, şi de Golgota, în greacă) şi locul îngropării lui. După ce califul musulman Al-Hakim a distrus structura originală în 1009, cruciaţii au restaurant construcţia în secolul al XII-lea, construind Biserica Sfântului Mormânt care există şi astăzi. În 1808, a avut loc un incendiu în biserică, care a distrus toată Edicula – o structură impresionantă ce se profila deasupra locului unde, conform tradiţiei creştine, trupul lui Iisus a fost uns, înfăşurat în pânză şi pus să se odihnească înainte de învierea Lui.
După ce au fost realizate reparaţiile, Sfântul Mormânt nu a mai beneficiat până în prezent de nici un fel de restaurare sau renovare. La începutul acestei săptămâni, o echipă formată din nouă experţi greci a început să lucreze la biserică, concentrându-se pe reparaţii şi, în special, pe fortificarea şi conservarea Ediculei.
Începutul renovării marchează punctul culminant al unei lupte de lungă durată între romano-catolici, ortodocşi greci şi bisericile armene, cele trei confesiuni puternice, care împart responsabilitatea pentru Sfântul Mormânt. Fiecare cult deţine controlul asupra unei secţiuni a bisericii şi fiecare îşi păzeşte domeniul său cu stricteţe, în conformitate cu un aranjament strict de împărţire a puterii stabilit încă din 1852 de către autorităţile otomane ce guvernau Ierusalimul atunci.
Sursa foto:churchoftheholysepulchre
Aşa-numitul ”status quo” a mandatat că toate cele trei ramuri trebuie să fie de acord cu orice modificare a bunurilor bisericeşti. Drept rezultat, au izbucnit tensiuni considerabile, ocazional violenţă, spre exemplu în 2008 a avut loc o încăierare chiar după un dezacord între grecii ortodocşi ai bisericii şi călugării armeni.
Apoi, anul trecut, poliţia israeliană a dispus închiderea Sfântul Mormânt când Autoritatea pentru Antichităţi din Israel a determinat că clădirea este nesigură.
„Am decis că renovarea este necesară şi trebuie realizată, aşa că am căzut de acord asupra ei”, a declarant reprezentantul principal al bisericii armene, Samuel Aghoyan.
Experţii care lucrează acum la Sfântul Mormânt au efectuat anterior renovări similare pe Acropole şi diferite biserici bizantine din întregul spaţiu mediteranean. Munca lor include repararea mortarului dintre plăcile de marmură ale bisericii, dintre care unele au fost deformate din cauza lungilor secole de expunere la apă, umiditate, fum de la lumânări şi alte condiţii de mediu. O altă sarcină implică eliminarea acumulărilor mari de ceară şi de dioxid de carbon de pe suprafeţele, pentru asta ei vor folosi tampoane de vată înmuiate în apă cu săpun.
Cu toată că autorităţile britanice au construit o cuşcă de fier în jurul Ediculei în anul 1947, nu a fost suficient pentru a proteja în mod adecvat structura, pe care experţii intenţionează să o fortifice împotriva riscului de deteriorare de un cutremur.
În total, lucrările de restaurare vor costa aproximativ 3 milioane de euro. Toate cele trei biserici vor contribui cu fonduri, iar Regele Abdullah al Iordaniei a făcut, de asemenea, o donaţie personală pentru restaurare. Iordania a controlat Oraşul Vechi al Ierusalimului până la conflictul din Orientul Mijlociu, care a avut loc în 1967. De atunci, continuă să ajute la păstrarea locurilor sfinte musulmane şi creştine de acolo.
Lucrările de renovare vor continua pe parcursul a 12 luni, iar unele dintre ele se vor desfăşura numai dimineaţa devreme sau noaptea târziu, pentru a permite o întrerupere minimă atât muncitorilor, cât şi vizitatorilor bisericii.
Sursa: History
Vă recomandăm şi aceste articole: