Cum se duc banii Bucureştiului pe teatrul Stela şi operele Simion

Teatrul Stela Popescu sau „cadoul” făcut academicianului Eugen Simion sunt două motive pentru un interviu cu Cristina Modreanu, curator şi critic de teatru.

Cristina Modreanu, curator şi critic de teatru, într-un interviu MEDIAFAX CULTURĂ, descrie mecanismele încremenite ale Primăriei Capitalei în privinţa acceptării noului peisaj cultural, dar şi uşurinţa şi lipsa de logică a unor alocări bugetare, precum teatrul Stela Popescu şi editarea de scriitori români de către Eugen Simion.

Iată declaraţiile cele mai importante ale Cristinei Modreanu:

Directorul Buget Cultură nu ştie cum se împart banii

„Directorul executiv al Direcţiei Buget din Primărie, Vasile Săvoiu, care era membru al comisiei, a declarat public (cu peste 20 de observatori în sală) că el nu înţelege nici acum, după 6 ani în acest post, cum anume se calculează bugetul unui spectacol, încât se ajunge la diferenţe atât de mari între ele. E cel puţin neliniştitor să afli că responsabilul cu semnarea acestor bugete are asemenea ”limite de competenţă”.”

Mecanismul cadoului pentru Eugen Simion. O sutădemii de euro pe an

„Suntem în plin proces de mimare a legalităţii cu aceste comisii: în multe cazuri ele nu sunt alcătuite din experţi în domeniu, nici din experţi independenţi, cum spune legea, de fapt e incert pe ce criterii sunt aleşi ei şi ce relaţii au cu Primăria. Un exemplu: la ultimele concursuri organizate de Primăria Bucureşti preşedintele Comisiei a fost academicianul Eugen Simion care, pe lângă că nu are legătură cu teatrul (nu mai vorbesc de management!) a primit, la doar câteva zile după finalizarea concursurilor, un ”cadou” de la Primărie în valoare de 500.000 lei pe an (adică peste 100.000 euro pe an) timp de doi ani pentru a publica…volume ale unor scriitori români, în tiraje de 300 de exemplare.

Interviul în întregime aici:

Totuşi, care este filosofia dar şi realitatea bugetelor pentru cultură administrate de către Consiliul General?

Cristina Modreanu: Din păcate nu există nici o ”filosofie”, adică nici un plan coerent şi nici o strategie a autorităţii locale care să justifice alocarea fondurilor de la buget pentru instituţiile de spectacol din Bucureşti. Asta este cu atât mai grav cu cât dacă ne uităm atent pe bugetele recent făcute publice de Primăria Capitalei vom observa că bugetul unui teatru bucureştean se poate ridica la 3-4 milioane de euro anual, ceea ce înseamnă foarte mulţi bani, nu întotdeauna folosiţi bine. Comparativ cu realizările reale ale acestor teatre, în unele cazuri nu e deloc clar ce se întâmplă cu aceşti bani, o investigaţie jurnalistică serioasă ne-ar lămuri probabil mai bine. Mai grav este că în cadrul unui recent interviu pentru posturile de director la Teatrul Mic, directorul executiv al Direcţiei Buget din Primărie, Vasile Săvoiu, care era membru al comisiei, a declarat public (cu peste 20 de observatori în sală) că el nu înţelege nici acum, după 6 ani în acest post, cum anume se calculează bugetul unui spectacol, încât se ajunge la diferenţe atât de mari între ele. E cel puţin neliniştitor să afli că responsabilul cu semnarea acestor bugete are asemenea ”limite de competenţă”.

Cum stau teatrele in privinta asta? Ce tip de spectacole sunt preferate?

Cristina Modreanu: Teoretic, bugetele sunt acordate conform planurilor de management pe care autoritatea locală le încheie cu managerii care câştigă concursurile, conform legii 189/2008 a managementului instituţiilor publice de cultură. Ca să nu fim prea tehnici, cei care câştigă concursurile spun că vor face un număr de spectacole, evenimente, festivaluri, etc pentru care cer un buget X, iar autoritatea le dă banii. Tot toretic, conform legii ar trebui făcute nişte evaluări anuale, apoi o dată la patru ani, ca să se verifice care sunt rezultatele acestor finanţări, cât de bine au fost cheltuiţi banii. Problema majoră intervine odată cu aceste comisii – atât cele de concurs pentru posturile de management, cât şi cele care operează evaluările. Suntem în plin proces de mimare a legalităţii cu aceste comisii: în multe cazuri ele nu sunt alcătuite din experţi în domeniu, nici din experţi independenţi, cum spune legea, de fapt e incert pe ce criterii sunt aleşi ei şi ce relaţii au cu Primăria. Un exemplu: la ultimele concursuri organizate de Primăria Bucureşti preşedintele Comisiei a fost academicianul Eugen Simion care, pe lângă că nu are legătură cu teatrul (nu mai vorbesc de management!) a primit, la doar câteva zile după finalizarea concursurilor, un ”cadou” de la Primărie în valoare de 500.000 lei pe an (adică peste 100.000 euro pe an) timp de doi ani pentru a publica…volume ale unor scriitori români, în tiraje de 300 de exemplare. Independenţa lui este aşadar serios pusă sub semnul întrebării şi a fost contestată de participanţii la concurs, dar contestaţiile nu au fost admise. În această situaţie singura cale de rezolvare este atacarea în contencios administrativ. În acest moment sunt deja atacate în instanţă, tot din cauza felului în care au fost aleşi membrii comisiei de evaluare, toate evaluările directorilor de teatru făcute în noiembrie 2015, pe baza cărora s-au semnat contracte pe următorii patru ani.

Cum dictează bugetul politica teatrală şi managementul teatelor Bucureşti?

Cristina Modreanu: Revenind la bugete – flagrant e faptul că acestea nu ţin cont de nevoile reale ale publicului din Bucureşti, de necesitatea de a organiza programe educative, programe de dezvoltare a publicului, programe pentru spectatorii cu dizabilităţi sau pentru cei care sunt defavorizaţi din diferite alte motive. Raţiunea finanţării de la buget este publicul şi nevoile lui, dar acest principiu nu se aplică deloc. Se menţine în continuare, în mod inconştient, paradigma ”cultura de centru”, ignorându-se absenţa culturii din cartiere (în materie de teatru doar Teatrul Masca are programe dedicate pentru publicul din cartiere).

Ce-i cu teatrul Stela Popescu şi buget, cât Odeon?

Cristina Modreanu: Înfiinţarea noului ”Teatru Stela Popescu pentru copii şi tineri” nu are nici o logică: Bucureştiul are deja mai multe instituţii pentru aceste segmente de vârstă: Teatrul Creangă, Teatrul de Animaţie Ţăndărică, Teatrul Excelsior, Opera Comică pentru copii, şi în loc să gestioneze corect şi eficient activitatea acestor teatre, eventual suplimentând dacă e necesar bugetele lor, decide, prin Consilierii săi aflaţi pe ultima sută de metri a mandatului, să investească mult mai mult într-o nouă instituţie, a cărei justificare e redactată incorect gramatical – ce fel de teatru pentru copii e acesta? – şi complet neclară. Altfel spus, cu tot respectul pentru personalitatea actriţei Stela Popescu, Capitala nu are motive să investească într-o nouă instituţie publică de spectacole şi atunci se pune întrebarea cui foloseşte această investiţie iresponsabilă din banii publici? Pe de altă parte, în ultima sa şedinţă actualul Consiliu al Capitalei a votat pe repede înainte în doar câteva ore un număr de 58 de proiecte de hotărâre din domeniul culturii, al sănătăţii, al urbanismului. Ce ne spune nouă asta? Vă las pe dumneavoastră să concluzionaţi.

Sursa:  Mediafax