Un nou studiu susţine că o substanţă chimică frecvent întâlnită în pasta de dinţi şi în şampon, şi anume triclosanul, ar putea fi vinovatul principal de distrugerea unei bacterii importante pentru sănătatea oamenilor.
Potrivit CSID, triclosanul este un tip de pesticid care începe să fie folosit prin anii ’70 ca săpun anti-microbian, de medicii chirurgi , înainte de a intra în operaţii. Apoi, industria chimică începe să-l introducă în săpunuri, şampoane, deodorante, pastă de dinţi, apă de gură, ustensile de bucătărie, jucării, pungi de gunoi şi chiar şosete. În pasta de dinţi, triclosanul a fost introdus pentru proprietăţile lui anti-bacteriene, de luptă împotriva gingivitei.
Sunt nenumărate studii care arată că triclosanul este asociat cu dereglările hormonale şi cu riscul apariţiei cancerului de sân. Un studiu recent făcut pe peşti zebra a demonstrat că substanţa distruge bacterii din sistemul digestiv importante pentru funcţionarea corectă a organismului.
Disfuncţiile acestui microbiom au fost asociate cu diabet, boli de inimă, artrită şi malnutriţie. Unele bacterii au fost mai susceptibile la impactul triclosanului – cum ar fi cele din clasa Enterobacteriacea, în timp ce unele au fost mai rezistente, cum este cazul celor din clasa Pseudomonas.
Cu toate acestea, experţii în sănătate spun că nu ese încă foarte clar care ar putea fi implicaţiile pentru sănătatea animalului sau al oamenilor, dar compromiterea bacteriilor din tractul intestinal ar putea contribui la dezvoltarea bolilor.
Peştele zebra este un animal model care este folosit pentru a determina posibilul impact asupra biologiei umane, potrivit CSID.
“Există o întreagă istorie în ceea ce priveşte expunerea la patogeni microbiale care a condus la o creştere a folosirii acestui tip de produse antibacteriale. Cu toate acestea, în prezent, lumea a început să conştientizeze cât de importante sunt bacteriile din microbiomul intestinal pentru starea generală de sănătate şi că administrarea exagerată a antibioticeloră poate duce la apariţia unor super- microbi. Există consecinţe în momentul în care încerci în mod constant să omori bacteria din jurul nostru – acestea sunt aspecte pe care acum începem să le înţelegem cu adevărat”, a explicat profesorul Thomas Sharpton de la Oregon University.