Acum, ei au dezvăluit elementele cheie la care trebuie să fi atent pentru a descoperi mincinoşii.
„Trebuie într-adevăr să fii foarte atent ca să observi minciuna”, a declarat Pamela Meyer, autorul cărţii „Liespotting” şi director executiv al firmei private Calibrate, care antrenează oameni şi companii cum să depisteze înşelăciunea.
”Nu e chiar un truc de salon, este o abilitate care poate fi dezvoltată prin exerciţiu şi multă practică”, a declarat David Matsumoto, profesor de psihologie la Universitatea de Stat, din San Francisco.
El este, de asemenea, un consultant pentru punerea în aplicare a legii şi director executiv la compania Humintell, care pregăteşte agenţii de poliţie, avocaţi şi întreprinderile pentru a fi capabili de a citi emoţiile.
Sursa foto: Humintell, 2013. Psihologul David Matsumoto (din dreapta) şi colegul analizează o secvenţă vide în căutarea indicilor de minciună.
”Nu există nici o magie sau schemă standard”, au confirmat ambii experţi, Meyer şi Matsumoto.
Există indicii sau „scurgeri”, cum le numeşte Meyer, dar ele nu sunt identice la toată lumea. Ceea ce caută experţii pentru a depista dacă individul spune adevărul sau înşală este schimbarea deciziei de a spune minciună în loc de adevăr. Aşa că au nevoie de o linie de bază.
Linia de bază trebuie stabilită în primele 20 – 30 de secunde de observare, funcţionează mai bine când ai mai mult timp. Diferite persoane au diferite linii de bază. Unii oameni pot acţiona nervos chiar dacă ei spun adevărul, spre exmplu atunci când sunt interogaţi la poliţie.
”Odată ce este stabilită linia, se continuă cu întrebări deschise în căutarea de indicii, schimbări de comportament verbal şi non-verbal”, explică Meyer.
Potrivit lui Matsumoto, ar trebui să prezinte, de asemenea, şi schimbări de limbă şi de gramatică.
”Mincinoşii se pot juca în păr, se pot eschiva de la răspuns sau pot refuza să răspundă, schimbă deseori subiectul sau tonul, protestează în legătură cu întrebarea şi chiar ridică mâinile în timp ce protestează”, afirmă Meyer.
De asemenea, ei caută cu ochii informaţii externe. Acesta, de multe ori, este un indiciu de înşelăciune, dar nu întotdeauna, a adăugat Matsumoto.
”Poliţia va cere, de cele mai multe ori, o cronologie incoerentă de la persoanele interogate. Explicaţia este că amintirile false sunt construite în ordine cronologică, astfel încât acestea sunt mai greu de a fi relatate invers”, afirmă Matsumoto.
Potrivit afirmaţiei lui Meyer: ”Cheia este schimbarea, nu o acţiune specifică”, afirmă experta.
„Cercetările au arătat că cea mai mare parte a mesajelor, în orice acţiune, este comunicată pe calea nonverbală şi pot fi ”citite” pe faţă”, afirmă Matsumoto.
Meyer afirmă că oamenii trebuie să se uite la zâmbet. Un zâmbet real se vede la nivelul ochilor, în timp ce un zambet fals este numai la nivelul gurii.
Academia americană Naţională de Ştiinţe a dat un comentariu mixt despre utilitatea poligrafului, ca mijloc de depistare a unei potenţiale ameninţări. Un raport din 2003 citează că, în cazul în care persoana examinată nu este antrenată în contramăsuri care pot păcăli o maşină detectoare de minciuni, „testele de poligraf pot deosebi minciuna de adevăr la rate mult mai mari decât o simplă şansă, deşi, sunt cu mult sub perfecţiune”, citează raportul.
Sursa: Mail Online
Vă recomandăm şia ceste articole: