Expert canadian: Educaţia pentru sănătate nu înseamnă că începi viaţa sexuală mai devreme

Meg Hickling predă educaţie pentru sănătate de mai bine de 25 de ani, în toată lumea. În tinereţe a fost asistent medical în Canada, ţara sa de origine. În perioada aceea, a anilor ’60, Hickling a întâlnit la spital pacienţi care au ajuns în pericol de moarte în urma unor situaţii absolut banale, dar fiindcă nu aveau educaţie sexuală şi fiindcă le era prea ruşine de propriul lor corp, şi-au pus viaţa în pericol, potrivit Mediafax.

Un caz i-a rămas întipărit în memorie, cel al unui bărbat care nu s-a dus la spital când a întâmpinat probleme de urinare. Abia după o săptămână a ajuns la medic şi deja era prea târziu. Pe patul de moarte, i-a mărturisit asistentei care îl îngrijea, Meg Hickling, că nu a venit la doctor mai devreme, de ruşine. Pe Hickling a şocat-o mărturisirea aceasta. Cum adică să-ţi fie ruşine să te duci la doctor?

S-a hotărât atunci că, cel puţin pentru copiii ei, va face tot posibilul să fie informaţi şi să nu ajungă să se simtă ruşinaţi de corpul lor. În timp, însă, au început să apeleze la ea părinţi care aveau probleme de comunicare cu proprii lor copii. „Au văzut ce destinşi şi relaxaţi erau copiii mei când abordau subiecte de sănătate, când vorbeau despre ce au învăţat despre corpul uman. M-au rugat să le explic şi copiilor lor, având în vedere că eram asistent medical şi puteam să le explic din punct de vedere ştiinţific. De altfel, şi acum le spun copiilor când învaţă despre sexualitate să abordeze subiectul ca un om de ştiinţă. Le spun că cercetătorii sunt serioşi şi nu se hlizesc, nu chicotesc şi nu se scârbesc când analizează ceva. Educaţia sexuală se face cu atitudinea unui om de ştiinţă”, a povestit Meg Hickling într-un interviu acordat Agenţiei MEDIAFAX cu ocazia participării la Conferinţa Naţională de educaţie sexuală „Cum să povestim copiilor şi adolescenţilor despre sex”, organizată de parentime.ro la Bucureşti, în acest weekend.

Despre atitudinile încuiate, ruşinate şi vehemente, Hickling spune că sunt periculoase şi că educarea copiilor despre sex nu înseamnă că aceştia îşi încep viaţa sexuală mai deverme, dimpotrivă, un copil informat ştie mai bine să se protejeze.

„Sute de studii realizate în toată lumea, unele de ONU, arată că tinerii care sunt corect informaţi şi educaţi în ceea ce priveşte educaţia sexuală nu sunt cei care îşi încep viaţa sexuală devreme. Cei care sunt activi sexual de foarte devreme sunt cei care nu au avut niciun fel de educaţie în acest sens. Când îi înveţi pe copii despre sex, ei nu vor să se apuce de asta imediat. Când vorbim cu ei despre asta le explicăm foarte clar că este o activitate pe care o fac numai oamenii maturi. În general, reacţia naturală a copiilor de 7-10 ani, când aud prima dată despre sex este repulsia, iar eu le spun foarte bine, fiindcă nu e pentru voi, e pentru adulţi”, a explicat Hickling.

Unii părinţi îi spun că informaţiile acestea distrug copilăria celor mici. „Vor să rămână inocent, să se bucure de copilăria lui, îmi spun unii părinţi. Răspunsul meu este că nimic nu este mai traumatizant pentru un copil ca abuzul sexual. Un copil informat ştie mai bine să se protejeze fiindcă este mai conştient de ceea ce se poate întâmpla, un copil needucat în acest sens este perfect vulnerabil”, a explicat Hickling.

În ceea ce priveşte atitudinea religiei faţă de sex, Hickling spune că explicaţia se găseşte în faptul că la origine, ideea interzicerii sexului înainte de căsătorie era o măsură de protecţie şi siguranţă împotriva abuzurilor, deci era o formă de educaţie sexuală. De aceea, Biserica nu ar trebui să se împotrivească educaţiei sexuale, fiindcă aceasta este în primul rând o măsură de protecţie. „Dacă ştii, atunci te poţi proteja. Biserica trebuie să înţeleagă că avem tot respectul pentru tradiţie şi credinţă. Când mă întreabă copiii dacă trebuie să fie căsătoriţi ca să facă sex, le spun că este o decizie personală între doi oameni, doi adulţi”, a spus Hickling.

Cum se face educaţia sexuală la copii? În primul rând se face din timp, devreme. „Primul lucru pe care trebuie să-l înveţe copiii este cum se numesc organele care alcătuiesc corpul uman. De multe ori am auzit femei în toată firea care nu ştiu că bebeluşii se formează în uter, nu în burtă. Am întâlnit femei mature care credeau că dacă înghit spermă, vor rămâne gravide, fiindcă ele învăţaseră când erau mici că femeia poartă copilul în burtă. De asemenea, am întâlnit cazuri de femei care credeau că urinează prin vagin, nu ştiau de uretră. Lipsa aceasta de cunoştinţe se datorează faptului că nu au fost învăţate, când erau copii, care sunt părţile corpului uman”, a explicat Hickling.

Ea le recomandă părinţilor să le explice copiilor atunci când cei mici pun întrebări, şi să fie sinceri, nu să le dea un răspuns cusut cu aţă albă, fiindcă mai mult rău le fac. „Problema este ruşinea. Părinţilor le este ruşine să le explice copiilor lucrurile acestea. În cazul acesta, trebuie să rezolve în alt fel, îi trimit la un alt membru al familiei care poate să le explice, spre exemplu, sau le cumpără o carte de educaţie sexuală pentru copii. Important e să nu rămână dezinformaţi”, a atras atenţia Hickling.

Un alt moment foarte important în educarea copiilor este în preajma pubertăţii. Copiii trebuie informaţi din timp despre schimbările care au loc în propriul lor corp. „Fetele trebuie să ştie despre menstruaţie dinainte, la fel şi băieţii trebuie informaţi despre ejacularea în somn. De asemenea, fetele trebuie să ştie că prezenţa secreţiilor vaginale arată că sunt sănătoase, iar băieţii nu trebuie să fie ruşinaţi de faptul că au erecţii”, a explicat Hickling. Un alt lucru pe care trebuie să-l înveţe adolescenţii este să meargă la control ginecologic în mod regulat, să-şi monitorizeze propria sănătate.

În ceea ce priveşte educaţia pentru sănătate în lume, Hickling spune că printre cele mai pudice regiuni este sudul Statelor Unite, ceea ce americanii cunosc drept „the bible belt” (brâul bibliei). De asemenea, şi societăţile asiatice precum cea japoneză sunt foarte pudice. La polul opus, cele mai libere ţări sunt cele din nordul Europei, ţările scandinave unde se face educaţie sexuală încă din 1920, spune Hickling.

Societăţile care abordează fără inhibiţii educaţia sexuală sunt şi cele mai paşnice, unde sunt cele mai puţine cazuri de agresiune sexuală. „La ora de educaţie sexuală se învaţă şi despre etica sexualităţii, se învaţă că violul este o crimă, că atingerea unei persoane fără consimţământ este o agresiune. Sunt trei zone ale corpului la care mă refer: gura, zona sânilor şi zona inghinală. Prin educaţia sexuală învăţăm că nu ai voie să atingi niciuna din aceste zone fără consimţământul persoanei respective, că nu eşti constrâns să arăţi părţi ale corpului tău sau să permiţi să fii atins dacă nu vrei”, a mai explicat Hickling.

Practic, educaţia despre sex înseamnă să-ţi cunoşti propriul corp din punct de vedere medical, să ştii care sunt reacţiile normale pe care le poţi avea, cum să te protejezi, care sunt simptomele bolilor cu transmitere sexuală şi mai înveţi să nu-ţi fie ruşine de corpul tău, a conchis expertul canadian.

Sursa: Mediafax