Suicidul, consumul de alcool sau droguri, refuzul şcolar, depresia sunt, de fapt, reacţii la factorii de stres la care sunt supuşi copiii şi adolescenţii.
„Adesea noi, adulţii, găsim copilăria incompatibilă cu noţiunea de stres şi considerăm că, atunci când e vorba de copii, stresul este un moft şi mai puţin o realitate cu impact mai puţin pozitiv asupra calităţii vieţii copilului nostru. De cele mai multe ori, simptomele la care ar trebui să fim atenţi sunt: stările frecvente de supărare, irascibilitate, tulburări ale somnului, scăderea poftei de mâncare, scăderea imunităţii, plâns facil, bâlbâit, stări de panică, coşmaruri etc”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.
Dintre evenimentele sau situaţiile cu posibil impact asupra copilului amintim:
1. Cerinţele exagerate ale părinţilor, neadaptarea lor la specificul de vârstă şi resursele copilului.
2. Supraaglomerarea agendei copilului cu activităţi care, din distracţie, se pot transforma în sarcini asociate mai mult unui efort decât unei relaxări, pentru că intră sub incidenţa lui ”Trebuie!” În cazul în care activităţile extraşcolare sunt suprasolicitante, copilul îşi va manifesta incapacitatea de a face faţă prin modificări emoţionale sau somatizări.