Mâncatul în întuneric accelerează procesul de slăbire

La realizarea experimentului au participat 90 de voluntari, dintre care 50 au fost legaţi la ochi, scrie CSID.

Explicaţia ştiinţifică care susţine această ipoteză este că, atunci când persoana nu poate vedea ce consumă, este omisă etapa în care se produce salivarea şi apariţia sucurilor gastrice în urma contactului vizual cu alimentele, fapt ce îngreunează procesul de digestie.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

Ca parte a studiului condus la Universitatea Konstanz din Germania, 50 de voluntari au fost legaţi la ochi (au purtat ochelari de schi modificaţi), în timp ce alţi 40 au fost lăsaţi să vadă mâncarea.

Toţi participanţii, cărora li s-a interzis să mănânce cu două ore înainte de experiment, au fost invitaţi să încerce trei feluri de îngheţată (o porţie de 96 de grame), timp de 15 minute. După aceea, au fost întrebaţi cât consideră că au mâncat.

În momentul în care li s-a cerut să estimeze cantitatea consumată, participanţii legaţi la ochi au estimat, în medie, în jur de 197 de grame de îngheţată, iar cei nelegaţi la ochi au estimat doar 159 de grame. Lucrurile au stat diferit. Cercetătorii au aflat că, în medie, grupul care a putut vedea mâncarea a consumat 116 grame fiecare, în timp ce participanţii legaţi la ochi au consumat în jur de 105 grame fiecare.

Astfel, cercetătorii consideră că în momentul în care nu poţi vedea mâncarea, îi permiţi organismului să fie ghidat de propriile nevoi, în timp real, fără a fi influenţat de experienţe din trecut cu acelaşi timp de alimente. Cei care au putut vedea îngheţata au fost ghidaţi şi de senzaţia de saţietate pe care au experimentat-o în trecut şi au optat pentru porţii mai mari, potrivit CSID.

„Privarea vizuală a cauzat o disociere pronunţată între consumul real şi cel perceput. Acest studiu ar putea oferi informaţii care ar putea schimba comportamentul alimentar. Aceste rezultate ar putea indica faptul că privarea de informaţie vizuală oferă organismului şansa de a estima senzaţia de saţietate a alimentelor în funcţie de nevoile din acel moment fără a apela la asocierea cu experienţe anteriore”, a declarat coordonatorul studiului, doctor Britta Renner.

Dacă un om este legat la ochi, organismul acestuia consumă exact cât are nevoie, fără a fi influenţat de alţi factori pe care simpla vizualizare a mâncării îi aduce în joc, inclusiv ideea de a termina tot ce este în farfurie, notează CSID.