Lucian Boia: Din păcate, românii au foarte multe complexe

Istoricul Lucian Boia s-a întâlnit cu adolescenţii interesaţi de istorie, sâmbătă, la librăria Humanitas de la Cişmigiu, în ultima reuniune a clubului de lectură Fanbook „Izvoarele Istoriei”, într-o dezbatere pe teritoriul eseului şi al reflecţiei asupra trecutului, ajungând până în zilele noastre.

De ce este România altfel, de ce sunt românii altfel şi mai ales cum sunt, de fapt, românii? Acestea au fost câteva din întrebările directoare ale unei discuţii libere între istoricul, profesorul şi scriitorul Lucian Boia şi adolescenţi. Centrul discuţiei l-a constituit volumul lui Lucian Boia „De ce este România altfel?”, apărut în anul 2012, la editura Humanitas.

• Universitățile din Anglia cresc taxele pentru studenți pentru prima oară în aproape un deceniu
• Cum explică oamenii de știință legătura dintre depresie și temperatura corpului?

Dezbaterea a fost moderată de profesorul de istorie Radu Laurenţiu, de la Şcoala „I.G. Duca”, din Bucureşti, şi s-a concentrat pe două părţi. În prima parte, Laurenţiu Radu a lansat o serie de întrebări conexe temelor cărţii istoricului, suscitând interesul copiilor cu vârste cuprinse între 13 şi 16 ani, într-un exerciţiu de brainstorming pentru a identifica miturile şi atuurile scietăţii româneşti cristalizate de-a lungul istoriei.

Dacă răspunsurile elevilor s-au dovedit mai precaute în prima parte a discuţiei, la apariţia lui Lucian Boia, aceştia au lansat o multitudine de întrebări pline de curiozitate, dovedind nu doar spirit critic, interes faţă de subiect, ci şi o neaşteptată maturitate.

Totodată, Laurenţiu Radu l-a provocat pe Lucian Boia să detalieze anumite aspecte legate de titlul cărţii, mergând pe ideea de diferenţă a României faţă de alte ţări.

„90% din cei care au auzit de mine ştiu că eu am scris ‘De ce este România altfel?'”

Lucian Boia a spus că nu şi-a mai recitit cartea de ani de zile. Astfel, cei care au citit recent volumul, îl cunosc mai bine decât îşi aminteşte autorul că a scris în acesta. „Pentru unii n-a fost clar dacă l-am formulat eu sau e un titlu dat aşa din motive de marketing, de editură. A trebuit să mă jur, să asigur (…) Pe mine m-a interesat altfelul acesta românesc. Mi-am pus întrebarea dacă, în raport cu o normă europeană, cu o normă abstractă, cu o rezultantă care să definească civilizaţia europeană, românii cumva nu au mai multe diferenţe, excepţii în istoria, cultura, în traseul lor prin istorie, prin timp”, a spus Lucian Boia.

Totodată, dorinţa istoricului este aceea de a nu fi redus la această carte. „Fiindcă 90% din cei care au auzit de mine ştiu că eu am scris ‘De ce este România altfel?’. Se întâmplă că am mai scris şi alte cărţi, sper că voi mai scrie şi altele”, a mai spus Lucian Boia.

Lucian Boia a ţinut să clarifice şi faptul că istoricul nu este un mag care poate prezice viitorul: „Să nu vă închipuiţi că istoricul ştie prea multe, mai multe nu ştie decât ştie. Istoria este foarte greu de interpretat şi n-ai cum s-o interpretezi până la capăt. Sunt atâtea elemente care concură adesea în chip aleatoriu la mersul istoriei. Ştim noi ce o să se întâmple? N-avem nici cea mai mică idee cum va arăta viitorul ăsta. Istoria este o infinitate. N-ai cum să pui ordine de frică. Explicaţia trecutului nu e una singură”. „Nu vreau să vă încurc, dar eu însumi sunt încurcat. În istorie nu avem posibilitatea experimentului. Istoria e chestiune     de interpretare, joc de inteligenţă. Să nu facem istoria un joc al memoriei. Sigur că trebuie să avem în minte schema istoriei, să nu ne rătăcim complet în hăţişul trecutului, dar în rest istoria e chestiune de interpretare”, a mai spus Boia.

„Din păcate, românii au foarte multe complexe. Au avut o istorie mică, o istorie plată într-o zonă foarte zbuciumată”

Pe de altă parte, istoricul a vorbit şi despre marile complexe ale poporului român şi cauzele care au dus la apariţia acestora: „Românii sunt de multe feluri. Noi discutam de o rezultantă. Cam aşa se prezintă societatea românească alcătuită din români foarte diferiţi. Rezultanta asta nu este permanentă, nu este un dat înnăscut al poporului român. E o chestiune care ţine de istorie şi de aici un anume profil al societăţii româneşti. Cred că, din păcate, românii au foarte multe complexe. Au avut o istorie mică, o istorie plată într-o zonă foarte zbuciumată a Europei, s-au aflat atâta vreme sub diverse stăpâniri străine. Au apelat la alţii imitând, preluând diverse modele răsăritene, apusene. Toate astea le-au dat un complex de inferioritate din care speră că vom ieşi. Complexele de inferioritate caută să se echilibreze prin manifestări de superioritate. Românul se consideră în acelaşi timp inferior şi superior. E o treabă care ar trebui să dispară din mentalitatea noastră. Nu suntem nici inferiori, nici superiori. Avem o istorie întârziată. E de două ori întârziată: în ceea ce ne priveşte şi în ceea ce priveşte zona în care ne aflăm. Occidentul a devenit marele model al întregii planete. Noi ne-am aflat în zona mai puţin bună a Europei. Între Europa Occidentală şi Europa Răsăriteană a fost superioritatea asta care a tot crescut de la un secol la altul a Europei Răsăritene”.

Potrivit istoricului, România este încă tributară acestei „întârzieri istorice”: „Ar trebui spus şi interpretat şi la şcoală. E cumplit de târziu. Ţările Române intră în istorie mai târziu decât oricare alte ţări ale Europei, chiar ţările din jurul nostru. Pe la 1300, când apar principatele, deja Ungaria era o mare putere în centrul Europei, Polonia, chiar Bulgaria. Deci este o întârziere care aparţine şi zonei în care ne aflăm şi care aparţine şi spaţiului românesc”. „Întrebarea este dacă România nu este puţin mai altfel din diverse puncte de vedere. Eu cred că da. Noi plătim încă pentru o întârziere istorică, zona asta. Nici celelalte ţări balcanice nu sunt deasupra noastră, nici spaţiul rusesc. Nivelul de dezvoltare socială, economică, culturală nu este deasupra noastră. Mă întreb dacă zona asta este întârziată sau Occidentul a sărit foarte sus. Dacă n-ar exista Occidentul, n-am fi întârziaţi”, a detaliat istoricul.

Lucian Boia a exprimat şi faptul că dezvoltarea întârziată a statului român se remarcă şi în slăbiciunea sa de astăzi: „Statul nu înseamnă că e puternic dacă are accese de forţă, dacă apar diverse abuzuri sau presiuni asupra oamenilor statului. Statul e puternic când are instituţii puternice, instituţii care funcţionează indiferent de condiţiile care se pot schimba, când funcţionează potrivit unor reguli”.

Această „vraişte” statală porneşte din Evul Mediu românesc

Potrivit istoricului, această „vraişte” statală – lipsa criteriilor şi a conturării unor reguli clare – porneşte din Evul Mediu românesc, fapt ce s-a continuat de-a lungul timpului până la Unirea Principatelor din secolul al XIX-lea, când a apărut necesitatea definirii şi instituirii unor principii care să risipească dezordinea socială de atunci. Tranziţia de la influenţele orientale şi slavone şi alinierea românilor la modelele şi nivelul de civilizaţie occidental s-a petrecut extrem de rapid la nivelul elitei româneşti, a argumentat istoricul. „În câteva decenii, pe la 1850-1860, se îmbracă europeneşte, după moda occidentală. I-ar mai fi trebuit României două-trei generaţii pentru civilizaţia de tip occidental şi mentalităţile de tip occidental, mai multă ordine, disciplină, reguli care să fie respectate, instituţii puternice, democraţie. Toate astea prinseseră rădăcini doar parţial. I-ar mai fi trebuit ceva timp, care din păcate a lipsit societăţii româneşti, fiindcă a venit comunismul peste noi, ne-a tras iarăşi spre Răsărit, spre Rusia, spre URSS. Asta a fost o dereglare a istoriei. Va trebui să reluăm lucrurile, să refacem parcursul occidental al României, în condiţii mai complicate acum chiar după căderea comunismului”, a spus Lucian Boia.

La solicitarea adolescenţilor cu care a discutat, istoricul a adus în discuţie şi perioada comunistă, lămurindu-i pe elevi dacă a fost o fază de stagnare sau de dezvoltare şi precizând că fractura socială gravă în societatea românească a dus la apariţia acestei utopii: „Comunismul a înfăptuit enorm, dar întrebarea este dacă a făcut-o în sensul istoric sau alături de istorie? Uitaţi-vă la cartierele de blocuri. A fost o industrie supradimensionată. Toate astea s-au făcut în sensul unei dezvoltări care n-a fost validată după căderea comunismului. A fost un mare eşec istoric. Atâta muncă, suferinţă, chin ca totul să se prăbuşească. Istoria a zis ‘nu'”.

În acest context, Lucian Boia a dezvăluit că în două-trei luni va lansa o nouă carte, care se referă la istoria comunismului românesc.

Pe de altă parte, dincolo de perioadă comunismului, scriitorul a menţionat faptul că România a avut şi o serie de „noroace istorice”, conjuncturale, care au marcat momente importante, precum Mica Unire de la 1859, Marea Unire din 1918, câştigarea Primului Război Mondial datorită aliaţilor, dar şi intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană. Un capitol fericit în istoria poporului român a fost regele Carol I, potrivit istoricului: „Carol I a fost exact ce trebuia României atunci. Astăzi poţi să îi aduci şi unele critici, să îi constaţi şi unele limite. N-a avut o sensibilitate socială corespunzătoare timpurilor care se anunţau. Nu e vina regelui, e a clasei politice în general. N-a avut o privire spre viitor. Spun toate astea ca să arăt că orice mare om de stat îşi are limitele lui. Regele Carol I a fost modelul unor calităţi şi comportamente care lipseau românilor: ordine, disciplină, punctualitate, previzibilitate germanică. Românii să înveţe câte ceva de la nemţi, asta n-a stricat nici atunci şi n-ar strica nici astăzi!”.

”Românul îşi pleacă capul până nu mai suportă, abia atunci explodează, ca în cazul Colectiv”

Totodată, istoricul a vorbit despre societatea românească de după 1989: „Ne-ar fi mai bine cu o democraţie împlinită de tip occidental. Nu pot să spun că ar fi mai bine cu o monarhie sau mai bine cu o republică. Problema ţine de structurile politice, instituţionale, democratice. Cred că atunci, imediat după 1989, dacă românii ar fi ales soluţia monarhică, ar fi fost mai bine, fiindcă Regele Mihai era mai apropiat de ceea ce înseamnă democraţia occidentală decât Ion Iliescu”.

O altă particularitate a poporului român, potrivit istoricului, este resemnarea: „Avem un anume fatalism istoric, care se explică tot prin istorie. Când vine furtuna, românul îşi pleacă capul. În comunism, se lăţise vorba asta despre români, că sunt nişte mămăligari care nu se revoltă niciodată. S-a văzut că nu este aşa. Românii se revoltă, dar mai bine ar fi vigilenţi moment de moment. Asta e problema cu societatea româneacă. Românul îşi pleacă capul şi aşteaptă să treacă necazul, până când nu mai suportă. Şi atunci explodează. Răscoala din 1907, după aceea pauză până la 1989. S-a petrecut recent ceva mai limitat şi mai moderat cu fenomenul de la Colectiv. Suntem o naţiune prea supusă, care adună toate nemulţumirile. Nu sunt supape suficiente. Uitaţi-vă în alte ţări, în Franţa sau mai aproape de noi, în Grecia, cum ies oamenii în stradă la fiecare nemulţumire şi ies în stradă cu zecile de mii, cu sutele de mii. La noi, exceptând nenorocirea de la Colectiv şi ce a urmat cu manifestaţiile, care au fost de amploare medie… la noi pare extraordinar dacă ies 30.000 de oameni în stradă. Românii în general nu se angajează. E o lipsă de simţ civic în societatea românească”.

Pe de altă parte, Lucian Boia s-a arătat ezitant în a face predicţii: „Nu ştiu nimic despre viitor, nimeni nu ştie. Putem spera şi noi trebuie să facem tot ceea ce depinde de noi ca viitorul nostru să fie mai bun. Pentru asta trebuie să fim mai responsabili, să dovedim mai mult simţ civic, mai multă solidaritate, disciplină, corectitudine”.

Referitor la tânăra generaţie, Boia a spus: „Ea va sta pe picioarele ei, va avea obiectivele ei, comportamentul ei. Lumea se schimbă foarte repede astăzi. Noua generaţie e adaptată lumii în permanentă schimbare. Nu vreau să vin cu o atitudine pesimistă şi nici cu nişte proiecţii optimiste, lipsite de acoperire”.

Totuşi, istoricul crede că „istoria va deveni foarte nervoasă”. „Realitatea este că suntem prinşi în mersul general al planetei. Nu ştim ce se va întâmpla. E o istorie tot mai instabilă. Cel puţin asta este sentimentul meu. Istoria va deveni foarte nervoasă. Asta ţine şi de micşorarea planetei. Suntem toţi împreună acum. În istoria tradiţională sunt spaţii nesfârşite care îi separă pe oameni. Acum lumea a devenit neînchipuit de mică, iar fiecare grup se poate manifesta şi violent şi eficient. Uitaţi-vă la terorişti care pot să ţină în şah structurile de apărare ale unei ţări sau ale unei alianţe precum NATO. Se înmulţesc actorii care pot să provoace evenimente brutale, sângeroase. Sunt semne de întrebare. E o nelinişte care cuprinde şi UE. Apar egoismele astea naţionale, se redesenează frontierele. Spaţiul Schengen aproape nu mai există. E o istorie care tinde să devină tot mai nervoasă şi tot mai imprevizibilă”.

La finalul dezbaterii, Lucian Boia a oferit o serie de sfaturi omului contemporan, dar şi tinerei generaţii, pentru a face faţă provocărilor viitorului. „Asta e problema. Nu suntem singuri. În concluzie, avem datoria să facem tot ceea ce ţine de noi ca lucrurile să meargă mai bine în România şi în întreaga lume. Trebuie să fim realişti şi să ne dăm seama că ne aflăm într-o istorie care nu e doar a noastră şi care nu e dominată de oameni. Marele paradox e ăsta: oamenii fac istoria, dar oamenii nu ţin istoria sub control. Mai mult decât datoria nu avem a ne face. În rest, ce iese din treaba asta, putem să câştigăm, putem să pierdem, important e să fim corecţi, să ne comportăm cinstit în viaţă şi să facem ceva pentru noi şi pentru ceilalţi”, a concluzionat istoricul.

Sursa: Mediafax