ENIGMA anului 536 a fost rezolvată. Cum a schimbat cursul istoriei – VIDEO
Analizând inelele de pe tulpina copacilor din Rusia, o echipă internaţională de cercetători a creat o cronologie a temperaturilor din perioada de răcire, pe care le numesc „Mica Eră Glacială Antica târzie” (Late Antique Little Ice Age).
Aceştia susţin că scăderea temperaturii ar putea fi jucat un rol important într-un şir de cataclisme, inclusiv pandemii, penurii de alimente, migrarea în masă şi în ridicarea şi căderea imperiilor.
Înregistrările istorice antice arată că anul 536 d. Hr. a fost marcat de apariţia bruscă a unui „voal de praf” sau „ceaţă uscată”, care a estompat soarele şi a cauzat o perioadă de frig crunt.
Misteriosul nor de praf se consideră a fi declanşat de o triplă erupţie vulcanică catastrofală, care au avut loc în 536, 540 şi 547. Erupţiile ar fi aruncat o cantitate masivă de cenuşă şi aerosoli în atmosferă, blocând astfel razele soarelui şi cauzând o scădere substanţială a temperaturii.
Oamenii de ştiinţă credeau anterior că frigul a durat doar câţiva ani, dar un nou studiu publicat în revista Nature Geoscience a sugerat că activitatea vulcanică a declanşat ” Late Antique Little Ice Age ” (LALIA), care a extins de mai bine de un secol şi a contribuit la foamete pe scară largă, haos politic şi chiar căderea imperiilor.
Autorii studiului au ajuns la concluziile lor după ce au utilizat datele inelelor unui copac şi au reconstruit temperaturile de vară din Asia centrală în ultimele două milenii. Echipa a fost compusă din mai mult de o duzină de climatologi, naturalişti, istorici şi lingvişti de la Institutul Federal Elveţian. Ei au măsurat lăţimea inelelor la mai mult de 650 de copaci bătrâni din Munţii Altai-Sayan din Rusia.
În tulpina copacului, inele noi apar în fiecare vară, iar variaţiile lor în dimensiune pot furniza informaţii vitale despre modul în care clima s-a schimbat. „Copacii care cresc la linia de sus sunt foarte sensibili la variaţiile temperaturii de vară. Dacă o vară este mai rece, inelele sunt mai înguste”, a explicat cercetătorul Ulf Büntgen.
Büntgen şi colegii săi au constatat că Asia centrală a trecut printr-o perioadă de răcire îndelungată. Aceste date au fost strâns corelate cu un proiect de cercetare similar pe care Büntgen şi alţi oameni de ştiinţă l-a efectuat în Alpii austrieci în urmă cu câţiva ani. Luate împreună, cele două studii sugerează că noua „Antica târzie Eră Glacială” a fost chiar mai severă decât cunoscuta „Mică Eră Glacială”, care s-a desfăşurat între secolele XIV şi XIX.
Trio-ul de erupţii vulcanice ar fi fost principalul factor, dar autorii afirmă că scăderea temperaturilor a fost probabil susţinută de creşterea gheţii marine. „Acesta a fost cea mai dramatică răcire în emisfera nordică, în ultimii 2.000 de ani”, a declarat Büntgen.
Mini era glaciară a scăzut media temperaturilor de vară în Asia centrală cu cel puţin 4 grade Celsius şi a ajuns la 13 dintre cele mai reci 20 de decenii din ultimile două milenii şi este posibil să fi contribuit la o perioadă de haos pe scară largă în emisfera nordică.
Cercetătorii au observat anumite eşecuri culturale şi foamete, care au fost raportate în Europa şi Asia, în sec VI şi VII. În acelaşi timp, la doar 5 ani după erupţia vulcanică din 536 d.Hr., Regatul bizantin Iustinian a fost zguduit de o ciumă virulentă care a provocat moartea a aproximativ 50 de milioane de oameni şi a slăbit ultimele vestigii ale Imperiului Roman. Originile pandemiei sunt încă neclare, dar autorii sugerează că ar putea fi pătruns în Europa, cu ajutorul animalelor care transportau aceste bacterii, animalele sălbatice au rătăcit pe acolo în căutarea păşunilor.
Temperaturile scăzute au coincis cu o perioadă de migraţie în masă peste Eurasia. Cercetătorii susţin că frigul ar fi îndemnat popoarele proto-slave la prima trecere de la cea mai mare zonă Carpatică spre climatele mai ospitaliere din Europa de Est. Mai departe în est, gheaţa a provocat penuria de produse alimentare şi a făcut ca popoarele nomade de stepă să migreze spre China, fapt care a dus la numeroase lupte politice. Unele dintre aceste grupuri de stepă s-ar fi aliat, mai târziu, cu romanii de Est şi au ajutat la răsturnarea Imperiul puternic Sasanian din Persia.
Această perioadă ar fi fost un avantaj pentru câteva culturi. O creştere a precipitaţiilor ar fi putut umezi peisajul arid al Peninsulei Arabice, stimulând creşterea vegetaţiei şi contribuind la creşterea de la începutul imperiului arabo-islamic.
Sursa: History
Vă recomandăm şi aceste articole: