Teoreticienii conspiraţiei au un răspuns la întrebarea DE UNDE A VENIT virusul Zika?

 

Conform rapoartelor media, „criticii” au identificat o tendinţă suspectă care ar putea implica eliberearea ţânţarilor modificaţi genetic. Aceştia ar fi fost concepuţi pentru a readuce povara bolilor transmise de insecte, acesta fiind cauza posibilă a epidemiei virusului Zika din America de Sud. 

”Această afirmaţie nu poate fi adevărată dintr-un simplu motiv: aceste tipuri de ţânţar care transmite boala au fost găsite la mai mult de 400 de kilometri distanţă de centrele de focare ale bolii. Această specie de ţânţari zboară, însă, doar câteva sute de metri, în întreaga sa viaţă”, a declarat drept răspuns reprezentantul firmei britanice Biotech Oxitec.

 

Zika nu este nouă. Acest virus este cunoscut de mai mult de o jumătate de secol, iar studiile în aer liber ale ţânţarilor GM de către Oxitec au început abia în 2009. Identificată, pentru prima dată, la o maimuţă în Africa, în anul 1947, Zika s-a răspândit ulterior în Asia. Nu a atras atenţia cuvenită din cauza faptului că simptomele sunt, în general, atât de uşoare încât puţine cazuri au fost identificate sau raportate. Lucrurile au mers pe o pistă lentă până în 2007, când virusul a izbucnit în Pacificul de Sud şi a provocat mai multe focare mari.

Ulterior, Zika ajuns în America de Sud, nu se ştie cum. Speculaţiile susţin că acesta a ajuns în Brazilia în timpul Cupei Mondiale din 2014, adus de către călători care au venit din zona afectată.

 

 

Dar ideea despre faptul că ţânţarii Aedes aegypti, care cel mai probabil răspândesc Zika, sunt infectaţi în mod intenţionat este exagerată. Aceste insecte au o genă care le opreşte funcţia reproductivă înainte ca aceştia să ajungă suficient de maturi pentru a se reproduce. Deci, numărul lor s-ar reduce considerabil fără să provoace daune atât de mari.

 

Pentru a fi în măsură să păstreze numărul acestor insecte, oamenii de ştiinţă au observat că este posibilă proiectarea unui sistem prin care gena letală este oprită prin prezenţa unui antibiotic numit tetraciclină. Folosit în agricultură pentru a stimula creşterea animalelor, acest medicament este eliminat în mediu de către animale, în cantităţi mici. Prin urmare, a apărut îngrijorarea că acest lucru ar fi putut permite ţânţarilor să se modifice genetic pentru a persista în mediu, dar studiile au arătat că numărul insectelor care ar fi fost expuse nu este suficient pentru a reduce eficacitatea sistemului.

 

„Brazilia, de fapt, a interzis utilizarea tetraciclinei în aditivii alimentari şi în agricultură din anul 2009. Dar chiar dacă ar fi fost prezenţi în mediul în care ţânţarii ar depune ouă, aceasta nu ar duce la mai mult efect. Fiindcă dacă puii de ţânţarii ar avea această gene, următoarea generaţie va muri. Eficacitatea genei nu este pierdută” , a declarat Andy McKemey de la Oxitec.