În Coreea de Sud există o tabără de ”dezintoxicare” pentru adolescenţii dependenţi de Internet.
De când a ajuns în tabără, Yoon Yong-won a avut mereu coşmaruri. În vis, el se juca pe telefon, iar imaginea telefonului în mâini era foarte real, însă apoi se trezeşte speriat şi îşi dă seama că nu îl mai are.
Prima zi de tabără, din cele 27, a fost una îngrozitoare pentru el deoarece a trebuit să renunţe la dispozitivele folosite, simţind că se simte captiv în acel loc.
În Coreea de Sud nu este deloc neobişnuit să vezi elevi de şcoală primară cu telefoane mobile, iar oamenii sunt obişnuiţi să transmită live pe reţelele sociale chiar şi din metrou. Partea prostă este că numărul de oameni dependenţi de digital, care nu ştiu să trăiască fără diversele dispozitive, este din ce în ce mai mare.
”Guvernul a promovat IT-ul şi dispozitivele, deci a contribuit la formarea acestei probleme”, spune Shim Yong-chool, directorul taberei din cadrul Centrului Naţional pentru Tratarea Dependenţei de Internet.
Sondajele sugerează că aproximativ 10% din adolescenţii coreeni sunt dependenţi de Internet, iar Guvernul a încercat să combată acest lucru prin măsuri precum ”Cinderella law”(Legea Cenuşăreasa), care interzice accesul la Internet după miezul nopţii tinerilor sub 16 ani, cu toate că mulţi au găsit diverse căi pentru a o ocoli.
Aproape 5000 de adolescenţi au participat numai anul trecut la o astfel de tabără. Toţi fuseseră trimişi de părinţi sau profesori şi au fost evaluaţi în ceea de priveşte gradul de dependenţă de Internet.
Majoritatea celor care ajung în tabără sunt de multe ori obsedaţi de folosirea Internetului, de multe ori lipsind de la şcoală şi fiindu-le greu să interacţioneze cu alţi oameni în afara mediului virtual. Mulţi se simt singuri sau devin agresivi sau impulsivi.
Unii adolescenţi au fost prinşi cu un telefon ascuns între haine, în timp ce alţii au încercat să fugă din tabără, mergând sau făcând autostopul până în cel mai apropiat oraş, în căutarea unui loc din care pot intra pe Internet.
Pe pereţi se află formulare completate de băieţi în prima zi de tabără, iar jobul de Programator era primul pe listă.
”Mama mi-a spus să vin aici şi nici măcar nu primesc vreo recompensă”, spune un băiat de 14 ani, care recunoaşte însă că ar avea nevoie de ajutor, scrie Washington Post.
Adolescenţii sunt evaluaţi încă o dată în ultima zi de tabără, iar consilierii le fac vizite periodice după plecarea din acel loc pentru a-i verifica. Numărul recidivismelor este greu de aflat deoarece tabăra este prea nouă deocamdată, spune directorul, însă există participanţi care recunosc că experienţa a fost mai utilă decât credeau şi că le face bine să vorbească cu alţi oameni în loc să stea să se joace pe calculator sau pe telefon toată ziua.