Originile interesante şi nebănuite ale simbolului ”@”, pe care îl folosim cu toţii

24 01. 2016, 00:00

Nu există un nume singular al acestui simbol, dar el a fost asociat cu imaginea unor animale şi în multe limbi are porecle nostime:

apestaart – în olandeză „coadă de maimuţă”
snabel – în daneză „trompă de elefant”
kissanhnta – în finlandeză „coadă de pisică”
klammeraffe – în germană „maimuţă atârnată”
kukac – în maghiară „viermişor”
dalphaengi – în coreeană „melc”
grisehale – în norvegiană „coadă de purcel”
sobachka – în rusă „căţeluş”

Înainte să fie folosit în adresele de email, simbolul @ nu era atât de cunoscut, de aceea a şi fost ales pentru adresele electronice, pentru a nu fi confundat.

Dar de unde provine acesta?

Cea mai veche formă cunoscută a acestui simbol datează din 1345, într-o traducere bulgărească a „Cronicii lui Constantin Manasses”, o scriere bizantină din secolul 12 care trecea în revistă istoria lumii până la sfârşitul veacului al 11-lea. Aici, semnul era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”.

„Cronica lui Manasses” (1345)

Simbolul avea să mai apară în scrieri abia peste 100 de ani, sub o formă uşor diferită, proto-@ (foto). El era folosit într-un registru spaniol din 1448, Taula de Ariza, care se referea la un transport naval de grâne din Castilla în Aragon.

Taula de Ariza (1448)

Înaintea acestor două documente care reprezintă dovezi clare, se crede că semnul era folosit de călugării medievali pentru a prescurta prepoziţia latină „ad”, prin combinarea literei a şi a vechii forme a literei „d” – ∂ .

În anul 2000, a fost descoperită o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi, scrisă la 4 mai 1536, în care semnul @ apare exact în varianta de astăzi, dar era folosit pentru a desemna o măsură comercială, amfora (a 13-a parte dintr-un butoi) şi scris în caligrafia florentină.

Scrisoarea florentină – 1536

Se crede că negustorii italieni au fost cei care au contribuit la răspândirea simbolului, prezent în facturile şi chitanţele care circulau în Europa. Era prima atestare a acestui simbol în afara scrierilor din mănăstiri.

Şi spaniolii se pare că au avut contribuţia lor la popularizarea semnului @, care apare în documentele comerciale medievale ca o prescurtare pentru „arroba”, echivalentul a 12 kg. Termenul este considerat de provenienţă arabă (ar-rub) şi însemna „un sfert”.

Ulterior, simbolul @ a devenit prescurtarea comercială pentru „la preţul de” (26 de saci de făină@1 dolar). Multe alte prescurtări de acest fel fuseseră create încă de acum o mie de ani, pentru o scriere mai rapidă de mână a textelor: ampersand (&), prescurtarea latinescului „et” (şi) sau semnul „X” pentru „Christos”, care era de fapt litera grecească „chi” (χ).

După Evul Mediu, timp de câteva secole, simbolul @ a fost folosit exclusiv în scop comercial. El a fost inclus pe tastaturile maşinilor de scris şi mai apoi pe cele ale computerelor.
 
În 1971, un programator numit Ray Tomlinson, a ales acest semn de pe tastatură pentru a-l include în codul primelor mesaje electronice, ca indicator al adresei. Trebuia folosit un simbol care să nu poată fi confundat cu alte litere sau semne din numele de utilizator.
 
Astfel a apărut formatul adresei de email: loginname@host (mai târziu loginname@host.domain, odată cu dezvoltarea sistemului DNS – domain name server)
 
Primul mesaj electronic a fost trimis între două computere DEC-10 care se aflau practic unul lângă celălalt, legate prin reţeaua ARPANET, precursorul Internetului de astăzi.

Citeşte şi:

Care este dimensiunea perfectă a sânilor? După o cercetare amănunţită, oamenii de ştiinţă au găsit răspunsul – FOTO

5 conspiraţii din istorie care s-au dovedit a fi adevărate. Cea mai GRAVĂ a avut loc în SUA – FOTO+VIDEO

Este cel mai folosit cuvânt din lume, însă puţină lume îi cunoaşte semnificaţia

20 de sfaturi de la oameni trecuţi de 60 de ani