Tendinţa încălzirii apelor oceanelor împinge bancurile de peşti către poli, deteriorează recifele de corali şi contribuie la creşterea nivelului mărilor, deoarece apa se dilată pe măsură ce temperatura ei creşte, relevă acest studiu, relatează Reuters în pagina electronică.
Studiul, asupra temperaturilor oceanelor până la adâncimea de 20.000 de metri, conchide că un nivel echivalent cu „jumătate din (nivelul) căldurii captate de oceane începând din 1865 încoace a fost absorbită începând din 1997”, anul 1865 fiind considerat punctul de pornire al unei recurgeri tot mai importante la combustibili fosili.
Peste o treime din nivelul creşterii căldurii absorbite de către oceane începând din 1997 se regăseşte la dâncimi de peste 700 de metri – o parte a oceanelor care este rar studiată, scriu autorii raportului.
„Ne aşteptăm ca marile adâncimi oceanice să absoarbă în viitor o cantitate sporită de căldură”, scrie într-un e-mail trimis Reuters autorul principal al acestui studiu, Peter Gleckler, de la LLNL (Lawrence Livermore National Laboratory), cu sediul în California, aflat în subodinea Departamentului americann al Energiei.
Creşterea absorbţiei căldurii de către oceane coincide cu o încetinire a ritmului creşterii nivelului temperaturilor pe uscat, începând de la sfârşitul anilor ’90 încoace, în contextul în care nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră continuă să crească. Această încetinire este posibil să fi scăzut în prezent, având în vedere temperaturile record înregistrate în 2015 şi 2014.
Oamenii de ştiinţă apreciază că este dificil să se determine rolul absorbţiei căldurii de către oceane în ceea ce climatologi de la Grupul de Experţi Interguvernamentali privind Evoluţia Climei (GIEC) numesc un „hiatus” al încălzirii la suprafaţa uscatului.
„Hiatusul este un fenomen de suprafaţă. Terra continuă să se încălzească, iar oceanele absorb esenţialul acestei călduri”, declară Matt Palmer, un climatolog de la British Met Office, care nu a luat parte la studiul american.
Sursa: Mediafax