Ce TREBUIE să faci pentru a fi mai fericit
Călugării budişti, de exemplu, meditează deseori privind cadavre în diverse stadii de degradare şi sunt învăţaţi să se gândească la propriile corpuri ca ceva trecător, care are o soartă inevitabilă.
Arthur C. Brooks, preşedintele American Enterprise Institute, oferă exemplul de mai sus într-un articol pentru New York Times, scriind că acest tip de meditaţie este folosit ca soluţie pentru îmbunătăţirea felului în care aceştia privesc viaţa. Meditaţia asupra morţii îi face pe oameni să îşi dea seama de faptul că vieţile lor sunt trecătoare şi îi stimulează să găsească un echilibru între dorinţele momentului şi scopurile existenţiale. Cu alte cuvinte, îi face să se întrebe dacă îşi trăiesc viaţa cum ar trebui.
Într-un articol din 2004 din publicaţia Science, o echipă de cercetători, inclusiv câştigătorul premiului Nobel Daniel Kahneman, au intervievat un grup de femei pentru a compara nivelul de satisfacţie derivat din activităţile zilnice. Rezultatele au indicat că acestea se simţeau mai bine dacă meditau sau se rugau decât dacă stăteau să se uite la televizor. Cu toate acestea, respondenţii spuneau că petreceau de cinci ori mai mult timp uitându-se la televizor decât rugându-se.
Un alt studiu, din 2014, arată că adulţii din America petrec de patru ori mai mult timp uitându-se la televizor decât comunicând şi socializând şi de douăzeci de ori mai mult timp la TV decât practicând activităţi religioase sau spirituale.
Arthur scrie că, cel mai probabil, milioane de oameni şi-au propus să piardă mai puţin timp în 2016, iar mulţi deja şi-au încălcat promisiunea.