Conform informaţiilor transmise de Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstiţiului de iarnă. El este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcarii reale a Pământului în jurul Soarelui.
La data solstiţiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est şi apune tot cu acelaşi unghi spre sud faţă de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el „urcă” – ţinând cont de latitudinea medie a României, de 45° – la numai 21° faţă de orizont. În consecinţă, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii are valoarea maximă, de 16 ore şi 10 minute. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
See the sun rising over @EH_Stonehenge on the #WinterSolstice, the shortest day of the year: https://t.co/Ng9zfmPICZ https://t.co/GUsk1XPJMT
— Sky News (@SkyNews) December 22, 2015
Momentul solstiţiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător.
Solstiţiul de iarnă este un moment marcat de oameni încă din antichitate, iar popoarele din vechime aveau anumite ritualuri pentru a marca cea mai lungă noapte din an.
Unul dintre locurile încărcate de semnificaţii în ceea ce priveşte solstiţiul de iarnă este ansamblul de pietre de la Stonehenge. Deşi datează din 2050 î.Hr. se pare că pietrele au fost poziţionate astfel încât lumina soarelui la apus să cadă într-un anumit fel la cu această ocazie. An de an, mii de oameni se adună la Stonehenge pentru a marca momentul în care ziua începe să crească.
Sursa: Mediafax