În anii ’60, statele puternice ale lumii atrăgeau de partea lor cele mai strălucite minţi, pentru a-şi atinge un scop precis: explorarea spaţiului cosmic. Cea mai puternică agenţie spaţială de pe Glob, cea americană, avea în 1966 peste 400.000 de angajaţi şi un buget echivalent cu 4% din totalul rezervei monetare a SUA. Trei ani mai târziu, NASA era capabilă să trimită primii oameni pe Lună.
În momentul de faţă, misiunile spaţiale în care sunt angrenaţi astronauţi nu se mai desfăşoară cu aceeaşi frecvenţă. Motivul principal îl reprezintă diminuarea investiţiilor care se fac în acest domeniu. Bugetul actual al NASA reprezintă doar 0,5% din cel alocat pentru anul 1966. Mulţi dintre specialiştii activi în cadrul Agenţiei au hotărât să urmeze cariere similare în domeniul privat.
Deşi competiţia pentru supremaţia asupra spaţiului cosmic pare că s-a stins, ideile economice care au stat la baza acesteia ar putea fi transpuse în dezvoltarea tehnologiilor din spaţiul civil. Drept urmare, atenţia liderilor lumii începe să se îndrepte spre aprobarea de investiţii în tehnologii ecologice, precum centralele eoliene, parcurile fotovoltaice sau biocombustibilii.
Pentru a combate efectele poluării asupra mediului înconjurător, economiştii propun o taxă pentru dioxidul de carbon. O astfel de părere a fost enunţată de William Nordhaus, profesor de economie în cadrul Universităţii din Yale, SUA. Acesta consideră că fiecare dintre noi poate contribui la diminuarea efectelor poluării dacă ar plăti o taxă proporţională cu cantitatea de dioxid de carbon produsă. Această cantitate ar urma să fie estimată de către specialişti şi taxată ca atare.
Cursa spaţială ar putea fi, astfel, înlocuită cu o competiţie în domeniul producerii de energie regenerabilă. Astfel, am putea contribui cu toţii la diminuarea efectelor poluării asupra mediului înconjurător, îndreptându-ne eforturile în căutarea unor soluţii în acest sens.
Sursa: gizmodo.com