După mai bine 60 de ani de încercări, oamenii de ştiinţă vor afla ce se află în mantaua Pământului
Un proiect de explorare deosebit de important va debuta în cursul acestei săptămâni. Este vorba de demararea unor săpături în scoarţa terestră, pentru a se ajunge la nivelul mantalei. Specialiştii din domeniul geologiei încearcă de peste 60 de ani să atingă suprafaţa acestui înveliş, însă doar acum dispun de tehnologia şi fondurile necesare iniţierii cercetărilor.
Aparatura care va permite realizarea săpăturilor este amplasată pe nava JOIDES Resolution, care va pleca din Sri Lanka spre sudul Oceanului Indian, în punctul cunoscut sub numele de Atlantis Bank. Aici, cercetătorii vor fora până la o adâncime de 1,5 kilometri, prelevând mostre de rocă din straturile explorate. Următoarea etapă a acestui proces constă în atingerea suprafeţei ce delimitează scoarţa terestră de manta.
De ce a fost ales tocmai acest punct din Oceanul Indian? Oamenii de ştiinţă consideră că în acest loc mantaua se află cel mai aproape de scoarţa Pământului. Prin urmare, aici se va putea atinge cel mai rapid nivelul mantalei.
Astfel de încercări au mai avut loc în ultimele decenii. Prima de acest gen a fost făcută în anul 1960, când oceanograful Walter Munk şi echipa sa de geologi au reuşit să sape până la o adâncime de 183 de metri.
Henry Dick, unul dintre coordonatorii cercetărilor ce vor avea loc în acest an, a mai fost implicat în proiecte de investigare a structurii învelişurilor Pământului. În 1997, în acelaşi punct din Oceanul Atlantic, a condus o echipă capabilă să realizeze un foraj până la o adâncime de 1,5 kilometri. Cercetările au fost, însă, întrerupte, deoarece freza a fost distrusă în timpul unor rafale puternice de vânt.
Atingerea nivelului mantalei nu este singurul obiectiv pe care geologii şi l-au propus. Ei speră că vor afla noi informaţii legate de modul în care erup vulcanii subacvatici, iar magma rezultată se depune pe fundul oceanelor, formând noi sedimente. De asemenea, geologii se aşteaptă să descopere noi forme de viaţă, care se pot dezvolta în ecosistemele nou-formate.
Sursa: sciencealert.com